Cateva reguli de urmat despre nutritie

NUTRITIE

Nutritia este, din nefericire, una dintre aceste discipline ramase in urma, unde mai domneste si o totala anarhie. Fiecare considera ca are dreptul de a spune ceva si toata lumea se indeamna sa spuna ce da Dumnezeu.

Este aproape o banalitate sa spui ca traim intr-o civilizatie a contradictiilor.

In fiecare zi omul isi demonstreaza geniul in domeniul stiintific si suntem convinsi ca acest geniu – daca de el este vorba, nu are limita, intr-atat de mult si-a demonstrat puterea de cateva decenii incoace.

Insa aceasta evolutie stiintifica fulgeratoare nu se produce in mod uniform, deoarece exista multe domenii unde mentalitatea omului se opune oricarei forme de progres sau – si mai rau – uneori are tendinta de a regresa.

Si asa vor ramane lucrurile, atat timp cat problema va fi deschisa, iar solutia definitiva nu va fi acceptata de toti.

Adevarul in privinta nutritiei este cunoscut totusi, dar el ramane privilegiul catorva oameni de stiinta si membri foarte specializati ai corpului medical. Adevarul stiintific este ascuns – din rutina si din ultra-conservatorism – de catre cea mai mare parte a pseudo-profesionistilor in dietetica.

E greu sa acceptati aceasta realitate, deoarece ea se bazeaza pe patru criterii ce se opun credintelor traditionale si zdruncina de-a dreptul ideile mostenite si practicile curente ce decurg din ele. Aceste patru criterii sunt urmatoarele:
1. – Teoria caloriilor este falsa. Aceasta constituie o ipoteza fara fundament stiintific, iluzorie in masura in care adoptarea regimurilor hipocalorice duce intotdeauna la esecuri.
2. – Proastele obisnuinte alimentare si, in special, excesiva rafinare a unor alimente, precum si natura lor indoielnica, stau la originea dereglarii metabolismului contemporanilor nostri. De aceea trebuie sa invatam sa alegem bine in privinta glucidelor.
3. – De asemenea, este foarte important sa deosebim grasimile binefacatoare de grasimile daunatoare, alegandu-le pe cele bune.
4. – Trebuie sa ne imbogatim alimentatia cu fibrele pe care le contin mai ales fructele, legumele verzi, legumele uscate si painea integrala.
"Secretele nutritiei" constituie, intrucatva, adevarul in aceasta problema, esentialul a ceea ce trebuie sa stim despre un subiect a carui importanta este mai mare decat ne imaginam. Caci aceste taine ii privesc nu numai pe aceia care vor sa slabeasca ori sa-si stabilizeze greutatea – fara constrangeri si privatiuni – ci si pe aceia care vor sa-si regaseasca vitalitatea fizica si intelectuala optima.

OBEZITATEA

Ingrasarea – si deci obezitatea – este un fenomen social. Este, sub-produsul civilizatiei. De asemenea, obezitatea este inexistenta la regnul animal, cel putin la speciile care traiesc in mediul lor natural, numai animalele domesticite de om cunosc aceasta suferinta. Paradoxal, tocmai in societatile cele mai evoluate se intalneste cel mai des excesul ponderal. Se pare ca acesta este corolarul nivelului de viata. De altfel, fenomenul a fost constatat de-a lungul intregului curs al istoriei.
Daca observam ce se petrece in societatile primitive, putem constata ca, in general, aceasta problema nu exista. Cu unele exceptii, cei mai grasi indivizi se gaseau intotdeauna la categoriile sociale cele mai bogate. Deseori, excesul de greutate era considerat ca o virtute. Era simbolul reusitei sociale, dar si al sanatatii infloritoare.
Nu se spunea inainte gras si sanatos?
Astazi mentalitatile au evoluat, deoarece – in afara faptului ca s-au modificat canoanele de frumusete – oamenii au devenit constienti de neajunsurile greutatii prea mari.

Obezitatea este considerata un pericol, deoarece se stie ca reprezinta un mare factor de risc pentru sanatate. Daca analizam problema obezitatii in lume, suntem obligati sa constatam ca in Statele Unite, cea mai bogata tara din lume, este cea mai catastrofala situatie. Ori, daca luam in consideratie modul de hrana al americanilor, este usor sa deducem ca tocmai proastele obisnuinte alimentare stau la baza obezitatii lor. Iar aceasta realitate se inrautateste pe zi ce trece.
Contrariu a ceea ce lasa sa se inteleaga unii practicieni, obezitatea nu este o fatalitate si, chiar daca originile sale sunt – in majoritatea cazurilor – ereditare, nu este mai putin adevarat ca ele sunt consecinta relelor obisnuinte alimentare.
A aborda acest subiect lasand in urma aspectul esential al problemei, inseamna a ne ocupa numai de unele simptome (greutatea), neglijand cauza. Esecul dieteticii traditionale se datoreaza tocmai acestei abordari trunchiate. In loc sa cautam sa scapam de simptome, prin intermediul unor regimuri de infometare, am face mai bine sa ne analizam de ce oare ne ingrasam? In loc sa adoptam prosteste liste de meniuri gata facute, numarand caloriile sau cantarind alimentele, mai bine am incerca sa intelegem cum ne functioneaza organismul si in ce fel va putea el sa asimileze diferitele categorii de alimente. Slabirea si stabilizarea greutatii trec, dupa parerea mea, printr-o faza educativa obligatorie si, inainte de a incepe punerea in practica a metodei descrise in aceasta carte, eu va propun sa strabateti trei etape, care constituie o adevarata constientizare a principiilor ei. Mai intai, constientizarea jalnicelor obisnuinte alimentare dobandite in cateva decenii, asociate cu rafinarea excesiva a unor alimente, care stau la originea destabilizarii progresive a metabolismului nostru. Aceasta situatie este cea care duce, in consecinta, la obezitate si boala.
Apoi, o constientizare a modului in care ne functioneaza corpul. Trebuie sa invatam efectiv cum ne functioneaza metabolismul, ca si sistemul digestiv.
In sfarsit, o constientizare a naturii alimentelor, a proprietatilor lor si a familiei din care acestea fac parte. In acest fel, vom putea construi concret o dietetica inteligenta, pe baza careia ne vom asuma responsabilitatea propriului organism si vom realiza nu numai controlul alimentatiei, ci si echilibrul ponderal.

EXCESUL DE GREUTATE

In ultimii ani, cand eram intrebat cum am slabit sau cum fac sa-mi pastrez greutatea, raspundeam invariabil “mancand la restaurant si luand mese de afaceri”, ceea ce starnea zambete, dar nu convingea pe nimeni.Fara indoiala ca si  dumneavoastra vi se pare incredibil, mai ales daca puneti excesul de greutate pe seama obligatiilor familiale, sociale si, poate, profesionale, care va impun sa onorati putin cam prea des gastronomia. In orice caz, asta credeti dumneavoastra.
Cu siguranta ca ati incercat deja sa aplicati un numar incalculabil de metode care circula si figureaza demult printre locurile comune. Mereu ati constatat ca – pe langa faptul ca sunt deseori contradictorii si nu au decat rezultate nule sau efemere – aceste principii erau, in majoritatea cazurilor, imposibil de aplicat intr-un regim de viata normal. Chiar si acasa, ele impun atatea constrangeri, incat te lasi pagubas in foarte scurt timp. Prin urmare, sunteti azi, ca si acum cativa ani, preocupati de ceea ce, in mod pudic, am putea numi excesul de greutate.

La inceputul anilor 60, pe cand trecusem deja de treizeci si cinci de ani, cantarul imi arata vreo optzeci de kilograme, adica un plus de sase kilograme fata de greutatea mea ideala.In fond, nu era nimic alarmant pentru un om cu inaltimea de 1,81 m si care mai avea cativa ani pana sa implineasca patruzeci.

Pana atunci, avusesem o viata socio-profesionala destul de regulata, iar excesul meu ponderal parea stabilizat. “Excesele alimentare”, daca puteam vorbi intr-adevar de excese, nu erau decat foarte ocazionale si aveau, in mod esential, un caracter familial. Cand te tragi dintr-o regiune din sud-vestul Frantei, gastronomia face obligatoriu parte din educatie. Ea devine chiar un dat cultural fundamental. Abandonasem deja, de mult timp, zaharul, cel putin in cafea. Sub pretextul unei alergii, nu mai mancam cartofi si, cu exceptia vinului, nu mai beam alcool.

Cele sase kilograme in exces le luasem intr-o perioada de zece ani, ceea ce reprezenta o curba de progresie relativ normala. Cand ma uitam in jurul meu, ma regaseam in limite normale, mai curand chiar sub acestea.

Apoi, de la o zi la alta, a trebuit sa-mi exercit profesiunea in conditii cu totul diferite, atunci cand mi s-a incredintat o responsabilitate la nivel international, in cartierul general al unei societati multinationale americane la care eram angajat.
Acum calatoream in cea mai mare parte a timpului, iar vizitele facute la filialele pe care le controlam, in specialitatea mea, erau invariabil insotite de reuniuni cu caracter alimentar.
Intors la Paris, trebuia – in cadrul functiilor mele de la serviciul Relatii Publice Interne – sa insotesc vizitatori, in majoritatea cazurilor straini, la cele mai bune restaurante din capitala. Asta facea parte din obligatiile mele profesionale si marturisesc ca nu era cea mai dezagreabila latura a activitatii.
La numai trei luni dupa ce imi asumasem noile responsabilitati, nu aveam mai putin de 7 kg in plus. Trebuie spus ca in acea perioada facusem un stagiu de trei saptamani in Anglia, ceea ce nu aranjase deloc lucrurile.
Semnalul de alarma fusese tras. Prin urmare, trebuia neaparat sa fac ceva.
La inceput, am incercat si eu, ca toata lumea, sa aplic, mai mult sau mai putin, locurile comune cunoscute, cu rezultatele tot mai deceptionante pe care le cunoastem.

Dupa aceea, foarte repede – intamplarea potrivind bine lucrurile – am intalnit un medic generalist pasionat de problemele nutritiei; acesta mi-a dat cateva sfaturi, ale caror principii pareau sa demoleze fundamentul dieteticii traditionale.
Foarte curand apoi, obtinusem rezultate deosebit de promitatoare. Atunci, m-am hotarat sa aprofundez problema, ceea ce era destul de usor, deoarece lucram intr-un grup farmaceutic si aveam, astfel, acces la informatii stiintifice care ma interesau.

Dupa cateva saptamani, reusisem sa obtin majoritatea publicatiilor franceze si americane din acest domeniu. Chiar daca aplicarea unor reguli aducea rezultate, eu voiam sa le inteleg baza . stiintifica. Doream sa stiu cand si cum incepeau sa devina eficace si care era limita lor de aplicare.

De la inceput imi impusesem sa nu inlatur practic nimic din alimentatie, cu exceptia zaharului. Cand ai ca misiune sa-i insotesti pe vizitatori la restaurante, nici nu poate fi vorba sa numeri caloriile ori sa te limitezi la “un mar si un ou rascopt”. Trebuia sa gasesc altceva.

Prin urmare, am pierdut treisprezece kilograme luand in fiecare zi mese de afaceri si veti afla si intelege, mai departe, cum.

Dar enumerea unor principii este un lucru, iar aplicarea lor este alta.

Dupa cateva luni, am redactat pentru cei din anturajul meu, si la cererea lor, esentialul metodei, care incapea pe trei pagini dactilografiate.
Incercam, pe cat posibil, sa stau cel putin o ora cu fiecare persoana interesata, pentru a-i explica bazele stiintifice ale metodei.
Dar nu era intotdeauna suficient. Greselile grosolane, facute involuntar, compromiteau prea adesea rezultatele. In toate cazurile, forta culturala a ideilor mostenite, de altfel in contradictie cu metoda mea, era prea puternica, si facea ca lucrurile sa fie intelese in mod neclar. De aceea, in mintea mea s-a dezvoltat treptat ideea de a redacta un document mai complet.
Articolul de fata are pretentia de a fi un ghid si, scriind-o pentru dumneavoastra, am urmarit urmatoarele scopuri:

- sa demitizez ideile mostenite, printr-o argumentatie suficient de convingatoare, pentru ca acestea sa fie abandonate;

– sa prezint bazele stiintifice fundamentale, indispensabile pentru intelegerea fenomenelor nutritiei;
– sa enunt reguli simple, dand esentialul fundamentului lor tehnic si stiintific;
– sa infatisez, in cele mai marunte detalii, toate conditiile de aplicare a acestei metode;
– sa dau, pe cat posibil, o adevarata metodologie. Sa realizez, intrucatva, un ghid practic.

In ultimii ani, ajutat de sfaturile profesionistilor, am observat, cercetat, testat, experimentat si incercat.

Astazi, am convingerea ca am descoperit si elaborat o metoda eficienta si usor de aplicat.
Veti invata, din acest sit, ca nu te ingrasi pentru ca mananci mult, ci pentru ca mananci prost. Veti invata sa va gestionati alimentatia asa cum va gestionati bugetul. Veti invata sa va conciliati obligatiile familiale, sociale si profesionale cu propria placere. Veti invata, in fine, sa mancati intr-un mod mai sanatos, fara ca sa adoptati o alimentatie trista.

Articolele acestea nu sunt prezentarea unui “regim”. Este expunerea unei noi metode de alimentatie, care consta in a invata sa-ti mentii echilibrul ponderal, in timp ce continui sa te bucuri de placerile mesei, indiferent daca esti acasa, la prieteni sau la restaurant.

Dar, ca o consecinta, veti afla cu surprindere ca, adoptand aceste noi principii alimentare, veti regasi ca prin farmec o vitalitate fizica si intelectuala pe care le-ati pierdut de mult. Si va voi explica de ce.

Veti afla ca anumite obisnuinte alimentare stau uneori la originea unei lipse de tonus si, ca urmare, a unei performante sportive sau profesionale minore.

Veti sti ca, adoptand anumite principii de nutritie fundamentale, usor de pus in aplicare, veti putea elimina oboseala brusca ce va afecteaza, probabil, si veti regasi o vitalitate optima. De aceea, chiar si in cazul cand excesul dumneavoastra ponderal este modest ori aproape nul, invatarea metodei si a principiilor pe care trebuie sa le adoptati pentru un control eficient al alimentatiei este de mare importanta.

Aceasta conduce, in orice caz, la dobandirea unei noi energii, garantie a unei mai mari eficiente in toate domeniile vietii personale si profesionale.
Veti constata, pe de alta parte, ca problemele gastro-intestinale, cu care v-ati resemnat sa traiti, vor disparea total si definitiv, deoarece aparatul digestiv vi se va echilibra complet.
Dar, cu toate ca in aceasta lucrare fac apologia bunei bucatarii franceze, in general, si a vinului si ciocolatei in special, intentia mea nu era catusi de putin ca, scriind-o, sa plagiez excelentele ghiduri gastronomice pe care le cunoasteti cu totii. Marturisesc totusi ca eram tentat s-o fac, fiindca intotdeauna mi-a fost greu sa despart mancarea de placere si bucataria de gastronomie.

Am avut sansa, de cativa ani incoace, sa frecventez cele mai bune restaurante din lume, iar strangerea de mana a unui mare bucatar mi-a inspirat atat respect, cat si admiratie.
Marea bucatarie, care, de altfel, este de multe ori si cea mai simpla, a devenit o arta care nu mai are nevoie de alte confirmari. O arta pe care as fi tentat, in ceea ce ma priveste, s-o pun inaintea tuturor celorlalte.

CALORIILE

bazeaza pe o abordare hipocalorica a problemei, va ramane, cu siguranta, cea mai mare eroare stiintifica a secolului XX.

Aceasta este o cursa, o pacaleala, o "ipoteza" simplista si periculoasa, fara fundament stiintific real. Si, totusi, ea ne dirijeaza comportamentul alimentar de peste o jumatate de secol.
Priviti in jurul dumneavoastra si observati-i pe cei din anturaj; veti constata ca oamenii, cu cat sunt mai rotofei, grosi, grasi sau chiar obezi, cu atat socotesc mai inversunat caloriile pe care le consuma.
Cu foarte rare exceptii, tot ceea ce s-a numit “regim”, de la inceputul secolului incoace, s-a bazat in mod esential pe teoria caloriilor.
Mare eroare! Caci nu s-a putut obtine nici un rezultat serios si durabil. Fara sa mai vorbim de efectele secundare cel putin dezastruoase.
Vom reveni, pe acest sit asupra 'fenomenului socio-cultural', cu caracter scandalos, care a luat amploare, in materie de calorii alimentare. Pentru ca, in stadiul la care a ajuns astazi, nu este nici o exagerare daca vorbim de o adevarata

“conditionare colectiva”.

CALORII

Doi medici americani, dr Newburg si doctorul Johnston, de la Universitatea din Michigan, au emis – intr-o publicatie din 1930 – ideea ca “obezitatea ar fi mai curand rezultatul unei alimentatii prea “bogate” in calorii, decat o deficienta a metabolismului”.

Studiul pe care il facusera asupra echilibrului energetic se baza, in fapt pe un numar de observatii foarte limitat, si – mai ales – fusese realizat pe o perioada prea scurta pentru a avea un fundament stiintific serios.

In ciuda acestui fapt, chiar de la publicare, a fost primit ca un adevar stiintific irefutabil si, de atunci, a fost considerat drept “litera de lege”.
Totusi, la cativa ani dupa aceea, cei doi cercetatori, tulburati – fara indoiala – de tapajul facut in jurul descoperirii lor, au emis, cu timiditate, rezerve serioase asupra concluziilor la care ajunsesera. Dar acestea au trecut absolut neobservate. Teoria lor era deja inscrisa in programul de studii medicale al majoritatii tarilor occidentale unde isi pastreaza un loc de onoare chiar si in zilele noastre.

CALORII - DEFINITIE

Caloria este cantitatea de energie necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 14°C la 15°C.
Corpul omenesc are nevoie de energie pentru a-si mentine temperatura la aproximativ 37°C. Oarecum, aceasta este necesitatea primara. Dar, indata ce corpul intra in actiune, chiar si numai pentru a-si pastra pozitia verticala, pentru a se misca, a scoate sunete etc. apare o nevoie suplimentara de energie. Apoi, mai trebuie un supliment de energie pentru a manca, digera, pentru a indeplini actele esentiale ale vietii.
Dar nevoia cotidiana de energie variaza in functie de individ, varsta si sex.

In teorie, despre calorii:

Daca nevoile energetice ale unui individ sunt de 2500 de calorii pe zi si el nu absoarbe decat 2000, se va crea un deficit de 500 de  calorii. Pentru a acoperi acest deficit, organismul uman  va lua o cantitate de energie echivalenta din grasimile de rezerva, ceea ce va duce, in consecinta, la o scadere in greutate.

Dimpotriva, daca un individ absoarbe zilnic 3500 de calorii, in timp ce nevoile sale sunt de 2500, isi va crea un excedent de 1000 de calorii, care va fi stocat, in mod automat, sub forma de grasimi de rezerva.
Teoria pleaca deci de la postulatul conform caruia, nici intr-un sens, nici in celalalt, nu exista pierdere de energie. Este matematic! Iar formula rezulta dintr-o ecuatie inspirata direct din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.
Inca din acest nivel se poate pune intrebarea: cum au reusit sa supravietuiasca prizonierii din lagarele de concentrare timp de cinci ani, numai cu 700-800 de calorii pe zi? Daca teoria caloriilor ar fi avut un fundament, ei ar fi trebuit sa moara de indata ce rezervele de grasime din corp li s-au epuizat, adica dupa cateva luni.
In acelasi mod, se poate pune intrebarea de ce oamenii care mananca mult, adica 4000-5000 de calorii pe zi, nu sunt mai grasi (unii raman chiar mereu slabi). Daca teoria caloriilor ar fi avut un fundament real, acesti mari mancai ar fi trebuit sa cantareasca, dupa cativa ani, 400-500 de kilograme.
Cum se explica, pe de o parte, ca mancand mai putin – deci reducandu-si cantitatea zilnica de calorii absorbite – unele persoane continua sa se ingrase? In orice caz, mii de indivizi se ingrasa, desi rabda de foame.

EXPLICATII

Prima intrebare este: de ce nu se produce pierderea in greutate, desi se reduce aportul de calorii?
De fapt, pierderea in greutate are loc, dar fenomenul este efemer. Iar acesta este, in realitate, motivul pentru care doctorii Newburg si Johnston s-au inselat: observatiile lor s-au intins pe o perioada mult prea scurta. Fenomenul este acesta:

Sa ne imaginam ca nevoile zilnice ale individului sunt de 2500 de calorii si ca, timp indelungat, aportul caloric a fost realizat in functie de aceasta nevoie. Daca ratia de calorii scade subit la 2000, se va utiliza, intr-adevar, o cantitate echivalenta de grasimi de rezerva, pentru a o compensa si se va constata o pierdere in greutate.

In schimb, daca aportul caloric se stabileste, de acum, la nivelul a 2000 de calorii, fata de cele 2500 dinainte, organismul – determinat de instinctul sau de supravietuire – isi va ajusta foarte rapid nevoile energetice la nivelul aportului. Din moment ce nu i se dau decat 2000 de calorii, nu va consuma decat 2000. Prin urmare, pierderea de greutate va fi intrerupta rapid. Dar organismul nu se va opri aici. Instinctul de supravietuire il va impinge la o prudenta mai mare. Iar aceasta prudenta va fi atat de importanta, incat el isi va face din nou rezerve. Daca nu i se dau, de aici inaintea decat 2000 de calorii, ei bine, isi va diminua si mai mult nevoile energetice, pana la, de exemplu, 1700 si va stoca diferenta de 300 de calorii ca grasimi de rezerva.

Se ajunge, astfel, la un rezultat opus celui scontat, pentru ca – in mod paradoxal – in timp ce subiectul mananca mai putin, el incepe din nou sa se ingrase.

De fapt, omul, animat permanent de instinctul de conservare, nu se comporta deloc diferit fata de cainele care isi ingroapa osul, desi moare de foame. Este, intr-adevar, paradoxal, dar cainele hranit foarte neregulat recurge la instinctul sau ancestral si isi ingroapa hrana, constituindu-si, astfel, rezerve pentru cand va fi infometat.
Cati dintre dumneavoastra nu ati fost victimele inselate ale acestei teorii – fara baza – a caloriilor?
Cu siguranta ca ati intalnit in anturajul dumneavoastra obezi care mureau de foame. Acest fapt este deosebit de adevarat pentru subiectii de sex feminin. Cabinetele psihiatrilor sunt pline de femei a caror depresie nervoasa rezulta prea adesea din aplicarea teoriei, caloriilor. De cum intra in aceasta hora infernala, ele ii devin foarte repede sclave, deoarece stiu ca orice oprire duce la o noua crestere in greutate, mai mare decat aceea pe care o aveau la inceput.

Majoritatea medicilor se ascund dupa deget. Ei. isi dau foarte bine seama ca pacientele lor nu slabesc, dar le banuiesc, mai degraba, ca nu respecta regulile jocului si ca mananca pe ascuns. Unii dieteticieni profesionisti au organizat chiar sedinte de terapie de grup , unde fiecare obez vine si isi declara public, in fata colegilor, pierderea in greutate, primita cu aplauze, ori castigul in greutate, sanctionat cu fluieraturi. Cruzimea mentala a unor asemenea practici nu este departe de cea medievala.

Omul in halat alb (cu exceptia unor anumiti specialisti) isi va pune cu atat mai putine intrebari asupra cunostintelor sale de baza in acest domeniu cu cat acestea din urma sunt mai curand simbolice. In afara unor locuri comune, cultura sa stiintifica in materie de nutritie este cam redusa.
De altfel, nutritia nu este un domeniu care sa-i intereseze in mod deosebit pe medici. Am remarcat ca, printre cei douazeci de medici cu care am lucrat inainte de a scrie aceste pagini, toti, fara exceptie, au fost adusi in situatia de a se interesa de nutritie, de a face cercetare si de a realiza experimente numai pentru ca, initial, avusesera ei insisi grave probleme de greutate pe care doreau sa le rezolve.

Ceea ce este deranjant, ba chiar scandalos, este faptul ca – in randurile marelui public – a fost lasata sa se dezvolte ideea conform careia teoria caloriilor ar avea o baza stiintifica reala. Aceasta teorie a dobandit, din pacate, autoritate si constituie, de acum, un dat cultural esential al civilizatiei noastre occidentale.

Teoria caloriilor este atat de adanc ancorata in mentalitatea noastra, incat nu exista vreun restaurant al unei colectivitati, cafenea de cartier sau cantina militara care sa nu afiseze numarul de calorii al fiecarui fel de mancare, pentru ca oricine sa poata fi in cunostinta de cauza. Nu trece o saptamana fara ca vreuna dintre numeroasele reviste feminine sa nu aiba pe pagina intai un articol asupra problemelor de slabire, infatisand ultimele meniuri puse la punct de echipe de specialisti in dietetica care, in lumina teoriei caloriilor, propun aproape fara deosebire, “o mandarina la micul dejun, o jumatate dintr-un biscuit la ora 11, un bob de naut la pranz si o maslina seara...”.

Totusi, se poate pune intrebarea cum de a reusit aceasta acordare hipocalorica a problemei sa ne iluzioneze atata timp? Exista doua raspunsuri. Primul este ca un regim hipocaloric da intotdeauna rezultate. Privarea de hrana pe care se bazeaza duce obligatoriu la o oarecare slabire. Dar acest rezultat, dupa cum am vazut, este intotdeauna efemer. Revenirea la situatia initiala este nu numai sistematica, dar in majoritatea cazurilor, kilogramele puse depasesc pragul anterior. Al doilea motiv este acela ca, in zilele noastre, “scaderea caloriilor” a devenit o formidabila miza economica.
Exploatarea acesteia se realizeaza la un asemenea nivel, incat avem de-a face cu un adevarat lobby, ai carui principali beneficiari sunt industria alimentara si cativa bucatari (interesati), cu complicitatea specialistilor in dietetica.
Teoria caloriilor este falsa si acum stiti si de ce, dar nu inseamna ca sunteti si debarasati de ea. Pentru ca este atat de adanc infipta in mintea dumneavoastra, incat va veti surprinde inca mult timp, de aici inainte, comportandu-va dupa principiile sale.
Cand vom aborda metoda de alimentatie pe care o recomand in acest sit, veti fi foarte tulburati, in masura in care tot ceea ce va propun poate aparea in totala contradictie cu aceasta faimoasa teorie.
Daca este cazul, recititi acest capitol, pana cand lucrurile vor deveni foarte perfect clare.

 

SUB-ALIMENTATIA - OBEZUL

Aceasta curba arata foarte bine ca regimurile hipocalorice succesive ajung sa creeze o rezistenta la slabire.

Se vede, prin urmare, ca, pe masura ce se reduce ratia calorica, randamentul regimului scade si organismul tinde nu numai sa-si regaseasca greutatea initiala, ci si sa-si constituie rezerve in plus.

PROTEINELE

sunt celulele organice ale materiei vii, adica ale muschilor, organelor, ficatului, creierului, oaselor etc. Sunt formate din cei mai simpli componenti, numiti aminoacizi. Unii dintre acestia sunt fabricati de catre organism. Majoritatea celorlalti aminoacizi provin insa dintr-un aport exterior, realizat prin intermediul alimentatiei, in care proteinele pot avea o dubla origine:

– origine animala: cantitati mari se gasesc in carne, peste, branza, oua, lapte;

– origine vegetala: in soia, migdale, alune, cereale integrale si in unele leguminoase.

Idealul este sa consumam atat proteine de origine vegetala, cat si proteine de origine animala.

Proteinele sunt indispensabile pentru organism:
– pentru constructia structurilor celulare,
– ca eventuala sursa de energie, dupa transformarea in glucoza (ciclul KREBS),
– pentru producerea anumitor hormoni si neuromediatori ,
– pentru constituirea acizilor nucleici (necesari reproducerii).
Un regim alimentar cu deficit de proteine poate avea grave, consecinte asupra organismului: topirea muschilor, ofilirea pielii etc.

Ratia zilnica de proteine trebuie sa fie de circa 60 grame la copil, si 90 de grame la adolescent.
La adult, ea trebuie sa reprezinte un gram pe kilogramul de greutate, cu un minimum de 55 de grame pe zi la femeie, si 70 de grame pe zi la barbat.
Altfel spus, consumul de proteine, pentru un adult, trebuie sa reprezinte cel putin 15% din aportul energetic zilnic. Daca insa consumul de proteine este, intr-adevar, prea mare, iar activitatea fizica este insuficienta, reziduurile proteice vor persista in organism si se vor transforma in acid uric, substanta responsabila pentru imbolnavirile de guta.
Cu exceptia oului, proteinele animale sau vegetale nu aduc cantitatea echilibrata de aminoacizi necesari organismului.

Absenta unui aminoacid poate constitui “factorul limitativ” care sa stanjeneasca asimilarea altor aminoacizi. De aceea, alimentatia trebuie sa asocieze proteinele de origine animala cu cele de origine vegetala.

O alimentatie bazata numai pe proteine vegetale (vegetarianism) ar fi dezechilibrata, ar fi lipsita, in special, de cisteina, ceea, ce ar provoca tulburari ale cornoaselor (unghii, par).

In schimb, un regim vegetarian, care include oua si lactate poate fi echilibrat.

 

GLUCIDELE

Glucidele sunt molecule compuse din carbon, oxigen si hidrogen.

Glicemia

Glucoza este principalul “carburant” al organismului. Ea este stocata, ca rezerva, sub forma de glucogen, in muschi dar si in ficat.
Glicemia reprezinta procentul de glucoza din sange. Pe nemancate, are de obicei valoarea de un gram de glucoza la litrul de sange.

Cand se absoarbe – tot pe nemancate – o glucida (paine, miere, fainoase, cereale, dulciuri etc.), se observa o variatie a procentului de glucoza din sange, dupa cum urmeaza:

– intr-un prim timp, glicemia creste (mai mult sau mai putin, in functie de natura glucidei),
– intr-un al doilea timp (dupa secretarea insulinei, de catre pancreas), glicemia scade, iar glucoza patrunde, astfel, in celule,

– intr-un al treilea timp, glicemia revine la normal (vezi schema de mai jos).

Multa vreme, glucidele au fost incadrate in doua categorii foarte bine diferentiate, in functie de capacitatea lor de a fi asimilate de catre organism: zaharuri rapide pe de o parte, si zaharuri lente, de cealalta.
La rubrica zaharuri rapide, figurau zaharurile simple si zaharurile duble, ca: glucoza si zaharoza, care se gasesc in zaharul rafinat (din trestie de zahar sau din sfecla), miere si fructe.

Denumirea de “zaharuri rapide” se baza pe credinta conform careia – avand in vedere simplitatea moleculei de hidrat de carbon – asimilarea lor de catre organism se facea rapid, la putin timp dupa ingerare.

In schimb, se incadrau in categoria zaharurilor lente toate glucidele a caror molecula complexa trebuia sa faca obiectul unei transformari chimice in zaharuri simple (glucoza) in cursul procesului de digestie, asa cum este, in special, cazul amidonului din fainoase, care elibereaza glucoza in organisme, in mod lent si progresiv.

Aceasta clasificare este complet depasita, in prezent, deoarece; corespunde unei credinte eronate.
Experimente recente dovedesc, stiintific ca molecula de hidrat de carbon nu conditioneaza prin complexitate rapiditatea cu care glucoza este eliberata si asimilata de catre organism.

Se constata ca varful glicemic al tuturor glucidelor (adica absorbtia lor maxima), luat in mod izolat, pe nemancate, survine in acelasi interval de timp (dupa circa o jumatate de ora de la ingerare).

Astfel ca, in loc sa vorbim de viteza de asimilare, este mai adecvat sa studiem glucidele in functie de cresterea glicemiei pe care o induc, adica in functie de cantitatea de glucoza produsa.
Este admis, prin urmare, de catre toti oamenii de stiinta (vezi bibliografia) ca, de acum, clasificarea glucidelor trebuie sa se faca in functie de puterea lor glicemica, definita prin conceptul de indice glicemic.
Zaharuri simple (glucoza si fructoza din fructe si miere)
Zaharuri complexe (cereale, faina, cartofi, legume uscate)
Zaharuri duble (zahar alb, maltoza din bere, lactoza din lapte)

Indicele glicemic

Puterea glicemica a fiecarei glucide este definita prin indicele glicemic, care a fost adoptat in anul 1976. El corespunde suprafetei triunghiului de pe curba hiperglicemiei induse de catre glucida ingerata.
Se da arbitrar glucozei indicele 100, care reprezinta suprafata triunghiului de pe curba hiperglicemiei corespunzatoare. Indicele glicemic al altor glucide este, astfel, calculat dupa urmatoarea formula:

Indicele glicemic este cu atat mai ridicat, cu cat hiperglicemia indusa de glucida testata este mai mare.
Sa remarcam faptul ca prelucrarea industriala a glucidelor mareste indicele glicemic al acestora (corn-flakes = 85, porumb = 70, fulgi de cartofi instant = 95, cartofi fierti = 70).
Se stie, de asemenea, ca nu numai cantitatea, ci si calitatea partii fibroase a glucidei îi da acesteia un indice mic sau mare (paine foarte alba – franzela = 95; pâine alba – bagheta = 70; pâine integrala = 50; paine graham = 35; orez alb = 70; orez neprelucrat = 50).

INDICE GLICEMIC RIDICAT		INDICE GLICEMIC SCAZUT
Maltoza	110	Fulgi de ovaz	50
Glucoza	100	Cereale cu tarate	50
Paine foarte alba	95	Orez complet	50
Fulgi de cartofi instant	95	Paine de grau integrala	50
Miere, dulceata	90	Paste din faina – cernuta	45
Corn flakes	85	Paine de secara completa	40
Morcov	85	Mazare verde	40
Zaharoza (zahar alb)	75	Fasole alba	40
Paine alba	70	Paine integrala	35
Orez alb	70	Lactate	35
Cartofi	70	Fructe proaspete	35
Porumb	70	Linte	30
Sfecla	70	Naut	30
Biscuiti	70	Fasole uscata	25
Paste (faina alba)	65	Ciocolata amaruie	22
Banane	60	Fructoza	20
Stafide	60	Arahide	15
		Legume verzi	< 15

Propun ca glucidele sa fie clasificate in doua categorii: “glucide bune” (cu indice glicemic scazut) si “glucide rele” (cu indice glicemic ridicat), deoarece aceasta distinctie va va permite sa descoperiti, printre altele, in capitolele urmatoare, cauzele excedentului dumneavoastra ponderal.

Glucidele rele

Acestea sunt glucidele a caror asimilare provoaca o crestere mare a glucozei din sange (hiperglicemie).
Este cazul zaharului de masa, sub toate formele sale (pur sau combinat cu alte alimente, ca prajiturile), dar este si cazul tuturor glucidelor rafinate industrial, ca faina alba si orezul alb, sau al alcoolului (in special alcoolul distilat), precum si al cartofului si al porumbului.

 

 

Glucidele bune

Contrar celor prezentate mai sus, acestea sunt glucidele a caror asimilare de catre organism este slaba si provoaca, prin urmare, o crestere redusa a glucozei din sange.
Este cazul cerealelor brute (faina cu tarate), al orezului integral si al unor fainoase ca lintea si bobul, dar mai ales cazul majoritatii fructelor si al tuturor legumelor, pe care le includem si in categoria fibrelor alimentare (praz, napi, salate, fasole verde) si care contin, toate, o cantitate redusa de glucide.

LIPIDELE

Lipidele sau grasimile sunt molecule complexe, numite – in mod obisnuit – corpi grasi.

In functie de originea lor, lipidele se deosebesc doua mari categorii de lipide:
– lipidele de origine animala sunt lipidele pe care le contin carnea, pestele, untul, branza, smantana proaspata etc.;

– lipidele de origine vegetala sunt lipidele din uleiul de arahide, margarina etc.

Se pot clasifica lipidele si in doua categorii de acizi grasi:

– acizii grasi saturati, care se gasesc in carne, mezeluri, oua si lactate (lapte, unt, smantana, branza);
– acizii grasi mono-nesaturati sau poli-nesaturati; acestea sunt grasimile care raman lichide la temperatura ambientala (uleiul de floarea-soarelui, de rapita si masline), desi unele pot fi solidificate prin hidrogenare (fabricarea margarinei). Totodata, in aceasta categorie trebuie incluse toate grasimile de peste.

Lipidele sunt necesare in alimentatie. Pe langa aceasta ele contin numeroase vitamine (A, D, E, K) si acizi grasi esentiali (acidul linoleic si acidul linolenic) si servesc la elaborarea unor hormoni.
Numai grasimile din plante, presate la rece – obtinute din prima presare – garanteaza continutul de acizi grasi esentiali.

Asimilarea grasimilor este perturbata cand acestea sunt amestecate cu glucidele rele, ceea ce are drept consecinta o importanta stocare de energie, sub forma grasimilor de rezerva.

In general, mancam prea multe grasimi. Prajelile, gogosile, sosurile inutile si preparatele cu grasime ne-au invadat alimentatia, cand, de fapt, putem prepara foarte bine mancarurile cu mult mai putine grasimi, dar la fel de delicioase, fara a abuza de acestea din urma.

Anumite lipide sunt responsabile pentru excesul de colesterol, dar – in realitate – exista doua tipuri de colesterol: cel “bun” si cel “rau”, obiectivul nostru fiind mentinerea colesterolului total la cel mai scazut nivel posibil, prin reunirea tuturor conditiilor pentru ca procentul de colesterol bun sa fie cel mai mare .

Trebuie sa stim ca nu toate lipidele favorizeaza cresterea colesterolului “rau”. Dimpotriva, sunt unele care au tendinta de a-l face sa scada simtitor.
De fapt, pentru a fi obiectivi, grasimile trebuie impartite in trei categorii:

1. grasimile care maresc colesterolul
Acestea sunt grasimile saturate care se regasesc in carne, mezeluri, unt, branza, untura, lactate;
2. grasimile care nu au decat o mica influenta asupra colesterolului

Acestea sunt continute de crustacee, oua, carnea de pasare – (fara piele);

3. grasimile care scad colesterolul.

Acestea sunt uleiurile vegetale: masline, rapita, floarea-soarelui, porumb etc. Cat despre peste, grasimea acestuia nu intervine cu adevarat in metabolismul colesterolului, ci constituie un mod de prevenire a bolilor cardiovasculare, facand sa scada trigliceridele si impiedicand trombozele. Prin urmare, trebuie sa mancam peste gras (somon, ton, scrumbie, hering, sardina, macrou).

Metoda de slabire pe care o propun se bazeaza, in parte, pe alegerea facuta intre glucidele “bune” si cele “rele”. De asemenea, trebuie sa alegeti intre grasimile “bune” si cele “rele”, daca aveti un colesterol cu tendinta de crestere sau daca doriti sa fiti asigurati impotriva riscului bolilor cardio-vasculare

FIBRELE

Fibrele sunt substantele continute in special de legume, leguminoase, fructe si cereale in stare bruta.
Desi ele nu au nici o valoare energetica a priori, fibrele alimentare joaca un rol extrem de important in digestie, in special datorita celulozei, ligninei, pectinei si a mucilagiilor pe care le contin. Ele asigura un bun tranzit intestinal, iar absenta lor sta la originea majoritatii cazurilor de constipatie. Fibrele fiind, totodata, foarte bogate in vitamine, oligoelemente  si in saruri minerale, insuficienta lor poate duce la grave carente.

Ele impiedica absorbtia, pe cale digestiva, a lipidelor, diminuand astfel riscul de ateroscleroza.
Pe de alta parte, fibrele au avantajul de a limita efectele toxice ale anumitor substante chimice, cum sunt aditivii si colorantii. Dupa opinia unor medici gastro-energologi, anumite fibre ar avea capacitatea de a proteja colonul impotriva a numeroase riscuri si, mai ales, impotriva cancerelor digestive.

In ultimii ani, cresterea nivelului de viata din tarile industrializate a avut ca urmare scaderea consumului de fibre.

Francezii consuma, actualmente, sub 20 de grame de fibre pe zi, in vreme ce aportul zilnic necesar ar fi de 40 de grame.

In 1925, consumul de legume uscate (deosebit de bogate in fibre) era de 7,3 kg anual, pe cap de locuitor.
Astazi nu mai este decat de 1,3 kg.

Baza hranei italienilor a fost data intotdeauna de paste fainoase. Dar acum 30 de ani esentialul hranei lor era inca alcatuit din legume (bogate in fibre) si paste facute din faina integrala, adica faina bruta, care continea fibrele de celuloza din grau.
Astazi, o data cu cresterea nivelului de viata, carnea a inlocuit in cea mai mare masura legumele, iar pastele sunt fabricate cu faina alba, cernuta, adica faina din care au fost eliminate fibrele. In acest mod explica autoritatile medicale din Italia nu numai frecventa mai mare a obezitatii, ci, in special, proliferarea alarmanta a cancerelor digestive.

SURSE DE FIBRE

Concentratia de fibre la 100g de alimente este prezentata mai jos:

Produse cerealiere		Legume uscase		Fructe uscate oleaginoase
Tarate	40 g	Fasole uscata	25 g	Nuca de cocos uscata	24 g
Paine integrala	13 g	Mazare uscata	23 g	Smochine uscate	18 g
Faina necernuta	19 g	Linte	12 g	Migdale	14 g
Orez integral	5 g	Naut	2 g	Stafide	7 g
Orez alb	1 g
Paine alba	1 g			Curmale	9 g
				Arahide	9 g

Legume verzi				Fructe proaspete
Mazare verde fiarta	12 g	Varza	4 g	Zmeura	8 g
Patrunjel	9 g	Ridichi	3 g	Pere cu coaja	3 g
Spanac fiert	7 g	Ciuperci	2,5 g	Mere cu coaja	3 g
Fetica (Valerienella olitoria)	5 g	Morcovi	2 g	Capsuni	2 g
Anghinare	4 g	Salata verde (laptuca)	2 g	Piersici	2 g
Praz	4 g

S-a demonstrat ca fibrele sau celuloza au o actiune benefica in cazul obezitatii. Introducerea lor in alimentatie are ca efect scaderea glicemiei, ca si a insulinemiei adica a secretiei de insulina, care sunt raspunzatoare – dupa cum vom vedea in acest sit – pentru constituirea grasimii de rezerva.

Dintre cele patru mari familii de substante alimentare, proteinele sunt absolut necesare organismului, deoarece contin aminoacizi cu atat mai indispensabili, cu cat corpul nostru nu stie sa-i fabrice. Tot asa stau lucrurile in privinta unor anumite grasimi care contin vitamine si a doi acizi grasi esentiali (acidul linoleic si acidul linolenic), pe care celulele noastre sunt incapabile sa le sintetizeze. Numai glucidele ar putea fi considerate cel mai putin necesare, pentru ca organismul stie sa produca glucoza din grasimile de rezerva.

Dar trebuie stiut ca lipidele si proteinele se gasesc deseori combinate in aceleasi alimente, cum este cazul carnii.

Pe de alta parte, numai glucidele si lipidele au o putere energetica mare.

De aceea – pentru ca expunerea noastra sa fie clara – vom (lasa deoparte, in mare masura, proteinele.

Astfel, de fiecare data cand vom vorbi de un aliment, il vom defini prin apartenenta sa la doar trei categorii:

– glucide sau hidrati de carbon (facand precizarea ,,bune” sau ,,rele”)

– lipide
– fibre alimentare

Cand un aliment va contine, in acelasi timp, si glucide si lipide, ca in cazul arahidelor, vom spune ca este glucido-lipidic.

PROTEINE, GLUCIDE, LIPIDE, FIBRE

Proteinele sunt substante care se afla in numeroase alimente de origine animala si vegetala: carne, peste, oua, lactate si leguminoase. Sunt indispensabile organismului si nu ingrasa.
Glucidele sau hidratii de carbon sunt substante care sunt transformate in glucoza. Se gasesc in alimente care, la origine, contin fie zahar (fructe, miere), fie amidon (faina, cereale, fainoase). Absorbtia glucidelor se face pe stomacul gol, la un interval de timp egal cu ingerarea lor. Sunt clasificate in functie de puterea lor glicemica, masurata prin indicele glicemic. Se poate face, de asemenea, diferenta intre “glucidele bune”, cu indice scazut, si ,,glucidele rele”, cu indice glicemic ridicat.

Lipidele sunt substante a caror origine poate fi atat animala, cat si vegetala. Acestea sunt grasimi (carne, mezeluri, peste, unt, ulei, branzeturi). Unele dintre ele pot mari colesterolul (carne, lactate), altele, dimpotriva, contribuie la scaderea lui (uleiul de masline etc.).

Fibrele (celuloza): in aceasta categorie intra toate legumele verzi (salate, andive, praz, spanac, fasole verde), dar si unele legume uscate, fructele si cerealele in stare bruta, care contin fibre in mare cantitate. Trebuie sa fie consumate frecvent, deoarece insuficienta lor duce la carente grave.

Clasificarea glucidelor, lipidelor si a fibrelor

LIPIDE	GLUCIDE	ALIMENTE GLUCIDO-LIPIDICE	FIBRE ALIMENTARE
CARNE	FAINA	LAPTE	SPARANGHEL
– OAIE	PAINE	NUCI	SALATA VERDE
– VACA	BISCUITI	ALUNE	SPANAC
– VITEL	OREZ	ARAHIDE	VINETE
– CAL	CARTOFI	MIGDALE	ROSII
– PORC	PASTE	CREIER	DOVLECEI
MEZELURI	GRIS	FICAT	TELINA
PASARE	CUS-CUS	SOIA (faina)	VARZA
IEPURE	TAPIOCA	GERMENI DE GRAU	CONOPIDA
PESTE	FASOLE USCATA	PASTE CU OU	VARZA ACRA
CRAB	MAZARE	NUCA DE CAJOU	FASOLE VERDE
CREVETE	LINTE	NUCA DE COCOS	PRAZ
LANGUSTA	NAUT	CIOCOLATA	ARAHIDE
LANGUSTA	MORCOVI	ZAHAR	ARDEI GRAS
OU	MIERE	MASLINE	ANDIVE
UNT	ALCOOL	CASTANE	CIUPERCI
BRANZETURI	PORUMB	CASTANE DULCI	NAPI
ULEIURI	FRUCTE	SCOICI	SALASIFI (Scorzonera hispanica )
MARGARINE	FRUCTE USCATE	ST. JAQUES	FRUCTE
		STRIDII	LEGUME USCATE
		AVOCADO

 

Clasificarea glucidelor

GLUCIDE RELE	GLUCIDE BUNE
ZAHAR DIN TRESTIE (alb sau roscat)	CEREALE BRUTE (grau, ovaz, orz, mei etc.)
ZAHAR DIN SFECLA	FAINA BRUTA (necernuta)
ZAHAR BRUN NERAFINAT	PAINE integrala
MIERE	PAINE de secara, integrala
SIROP DE ARTAR	PAINE cu tarate
DULCIURI	OREZ integral
MELASA	PASTE din faina integrala
DULCETURI, JELEURI	GERMENE DE GRAU
INGHETATA DE FRISCA	BOB VERDE
BAUTURI DULCI	LINTE
(sucuri acidulate, coca cola)	FRUCTE
FAINA RAFINATA	TELINA
(pentru baghete, franzela, pesmeti)	NAP

ZAHARUL

Zaharul este campion la toate categoriile de glucide rele.

Zaharul ar trebui sa fie insotit intotdeauna de simbolul pericolului deoarece ca este un produs care poate fi periculos, cand este consumat in cantitati mari, asa cum este, din pacate, cazul majoritatii contemporanilor nostri si, mai ales, al copiilor.
I-am consacrat un articol intreg, pentru ca este indispensabil sa fiti convinsi o data pentru totdeauna de rolul sau nefast in alimentatie si de consecintele sale, nu numai in privinta excesului ponderal, ci mai ales in privinta oboselii (vezi articolul asupra hipoglicemiei), a diabetului, gastritelor, ulcerelor, cariilor dentare si maladiilor coronariene.
Dar zaharul este indispensabil, poate ca va ganditi dumneavoastra. Ei bine, nu! nu este indispensabil.
Dovada este ca, timp de zeci de mii de ani, omul nu l-a avut la dispozitie si nu i-a fost rau din cauza asta, ci dimpotriva.

Zaharul, cu mai putin de doua secole in urma, era inca un produs de lux, putin accesibil pentru majoritatea oamenilor. Astazi, zaharul face aceleasi ravagii cat alcoolul si drogul la un loc.
Dar, veti intreba, daca suprimam zaharul in totalitate, cum ii vom putea pastra procentul minim indispensabil din sange? Buna intrebare!
Aflati ca organismul nu are ce face cu un aport exterior de zahar (de altfel, tocmai in acest caz este perturbat, la nivelul glicemic) caci el stie sa si-l fabrice singur, sub forma de glucoza, cand are nevoie, si asta si prefera, glucoza fiind, intr-adevar, singurul carburant al organismului.
Pe masura ce organismul isi determina singur nevoile de zahar, acesta din urma este fabricat direct din rezervele de grasime. Grasimile sunt, pur si simplu, transformate in glucoza.
De aceea, nu mai consumati zahar de acum incolo!
Din doua una: ori va lipsiti de el, si eu va felicit, ori il inlocuiti cu miere si fructe.

 

PAINEA

Painea ar fi putut face obiectul unui articol intreg, caci sunt multe de spus despre ea. De bine, in cazul “painii bune”, atat de rara in zilele noastre, dar mai ales de rau, in cazul produsului de proasta calitate, care este vandut in marea majoritate a brutariilor sub numele de paine.

Painea obisnuita este fabricata cu faina cernuta (fara sa mai vorbim de aluaturile industriale congelate) si, de aceea, este total lipsita de ceea ce este necesar unui metabolism normal. Pe plan nutritiv, ea nu aduce nimic bun, altceva decat energie sub forma de glucoza.

Pe plan digestiv, painea nu aduce decat tulburari, deoarece toate elementele care ar fi trebuit sa-i asigure o buna digestie au disparut in procesul de rafinare a fainii.

Insa, cu cat o paine este mai alba, cu atat este mai “rea”. Pentru ca albeata indica un grad inalt de cernere a fainii.

Painea cu tarate  sau painea integrala, fabricata dupa moda veche, cu faina necernuta, este mult mai acceptabila, pentru ca ea contine fibre, adica celuloza. Cantitatea de glucoza pe care o elibereaza este cu mult inferioara celei din painea alba. Deci “ingrasa” mai putin.

Dar, oricat ar fi de buna, si aceasta paine va fi suprimata de la masa. In schimb, va trebui sa mancati paine, in cantitate normala, la micul dejun, asa cum vom vedea, in detaliu, mai tarziu.

Va ingrijoreaza cumva suprimarea painii? Daca da, va voi linisti rapid.

Daca sunteti un consumator obisnuit de paine alba asa cum este cazul pentru 45% din populatie, nu aveti nimic de pierdut, daca nu o mai mancati (cu exceptia kilogramelor). In schimb, aveti totul de castigat, pentru ca este atat de daunatoare sanatatii dumneavoastra, incat hotararea luata este foarte inteleapta.

Daca insa mancati exclusiv painea neagra sau paine integrala, fabricata din faina necernuta (ceea ce dovedeste ca aveti deja o buna cultura dietetica), riscati, intr-adevar, sa pierdeti ceva, mai ales la nivelul tranzitului intestinal.

Dar fiti pe pace, nu numai ca veti putea s-o mancati la micul dejun, in continuare, dar va vom recomanda, in compensatie si consumul de legume bogate in fibre, al caror rol in tranzitul intestinal este la fel sau chiar mai important.

 

Pastele Fainoase

Chiar daca este vorba de pastele fainoase proaspete, este mai bine sa le nu le introduceti alimentatie.

Prin natura lor, pastele sunt glucide rele, fabricate, aproape intotdeauna, din faina cernuta, cu adaos de lipide: unt, oua. sau branza, uleiuri etc.

Sa ne ierte creatorii faimoaselor slogane publicitare, dar, cu, cat sunt mai "bogate", cu atat pastele devin mai glucido-lipidice si, astfel, contrarii principiilor noastre.

Va inteleg amaraciunea la gandul ca trebuie sa suprimati pastele, pentru ca – atunci cand sunt proaspete si bine facute – sunt de-a dreptul delicioase.

Totusi, daca din nefericire sunteti serviti cu paste proaspete (pentru ca celelalte nu merita decat un profund dispret), aveti forta de a nu va apropia de ele, cat timp sunteti la inceput, adica in faza de pierdere in greutate.

Atunci cand ati atins o greutate rezonabila, gustati-le, daca sunteti siguri ca merita acest sacrificiu.

Cat despre pastele integrale, adica acelea fabricate din faina necernuta, vor putea face parte din alimentatia normala dupa ce ajungeti la greutatea ideala si va voi spune mai tarziu in ce moment al zilei este mai convenabil sa le mancati.

Pastele complete sunt clasificate in categoria glucidelor bune, in masura in care indicele lor glicemic este numai de 45.

Trebuie, insa, sa deplangem faptul ca acest produs este clasificat (in Franta), in mod abuziv, printre produsele dietetice. Comerciantii pot, astfel, sa le vanda de 2-3 ori mai scump decat pastele normale, ceea ce este cu atat mai deranjant, cu cat pretul lor de cost este mai mic, dat fiind ca materia prima sufera mai putine prelucrari industriale.

In tarile nordice, si mai ales in Germania, pastele integrale sunt vandute la acelasi pret ca si celelalte. Putem deci spera ca deschiderea definitiva a frontierelor europene sa reglementeze aceasta situatie intr-un mod fericit pentru noi.

 

CARTOFUL

Primul dintre fainoase este cartoful. Ca anecdota, va relatam ca, in anul 1540, cand a fost adus din lumea noua, de catre navigatori, francezii au aruncat cu buna stiinta aceasta radacina buna de dat doar la porci. Au considerat-o atat de rea, incat au refuzat s-o consume, ceea ce, nu s-a petrecut cu popoarele nordice – germani, scandinavi, irlandezi... care au adoptat-o. Trebuie sa marturisim ca nu prea aveau incotro, fiindca deseori altceva de mancare nici nu prea gaseau.

Francezii au tratat cu dispret acest “tubercul pentru porci”, timp de peste doua secole.

Au trebuit sa astepte publicarea, in 1789, a Tratatului privind cultivarea si folosirea cartofului, scris de Parmentier, pentru ca sa se decida sa consume tuberculul in chestiune.

Mai tarziu s-a descoperit ca acesta era plin de vitamine si de saruri minerale, dar ca isi pierdea majoritatea calitatilor prin fierbere si, mai ales, prin curatarea cojii.

Experimente recente demonstreaza ca glucoza eliberata din cartof in cadrul proceselor metabolice este foarte mare.

Dieteticienii traditionali clasifica, in general, cartoful ca “zahar lent”, ceea ce este o mare greseala. In raport cu un indice 100, care este cel al glucozei pure, s-a putut demonstra ca indicele cartofului este 70, ceea ce face din el unul dintre glucidele rele, in ciuda complexitatii moleculei sale de hidrat de carbon. In afara de aceasta, s-a putut verifica faptul ca prelucrarea industriala a cartofului (piureul instant) ii face sa creasca indicele glicemic la 95.

Prin urmare, uitati-va la cartoful aburind, din farfuria dumneavoastra, cu cel mai mare dispret.
Cartoful se poate si praji, iar aici simt cum hotararea dumneavoastra se zdruncina.
Cartoful prajit, in sine, este un aliment glucido-lipidic, intru-catva ca painea cu unt. El nu poate fi consumat fara riscul de a va ingrasa, deoarece uleiul de prajit care il imbiba va fi stocat sub forma de grasime de rezerva.

Friptura cu cartofi prajiti este deci un dezastru!
Alungati-va din minte imaginea aceasta, care este a celei mai proaste combinatii alimentare! Lipidele din carne si glucidele rele din cartofii prajiti constituie un amestec contra naturii.

Eu stiu cat va costa abandonarea acestui fel “traditional”, dar este pretul care trebuie platit pentru a va atinge obiectivul. Cand veti fi ajuns la rezultat, nu veti regreta.

Citind articolele despre digestie din acest sit si veti intelege si mai bine pericolul reprezentat de amestecul de carne si glucide si va veti da seama pentru cat de multe tulburari intestinale si efecte secundare este raspunzator. Ati putea face si singuri acest joc de cuvinte: “Nici un cartof, daca vrei sa nu fii o cartoafa”.

De vreo doua ori pe an, mi se mai intampla, totusi, nu sa cedez in fata unor cartofi prajiti, ci sa hotarasc deliberat sa-i mananc (atunci cand nu mai ai nici un gram de dat jos, poti hotari orice), dar nu oricum. Pentru ca, daca tot te abati, macar sa bei cupa placerii pana la fund si sa alegi tot ce e mai bun. Daca vreti sa limitati considerabil paguba, atunci mancati cartofii prajiti cu salata. Este excelenta, dar, mai ales, fibrele de celuloza din salata permit, intr-un fel, captarea amidonului si fac din acest amestec o glucida care elibereaza glucoza intr-o cantitate extrem de limitata.

Atunci cand va comandati friptura, la restaurant, formati-va reflexul de a intreba imediat cu ce garnitura este servita. Exista intotdeauna si altceva in afara cartofilor. Luati fasole verde, rosii, spanac, vinete, telina, conopida, dovlecei. Iar daca, din nefericire, nu sunt decat garnituri care contin glucide rele; atunci luati numai salata verde.
Acasa, folositi-va de acelasi reflex, cand trebuie sa alegeti legumele cu care doriti sa servi carnea.

FASOLEA USCATA

Va asteptati probabil, sa condamn fara rezerve fasolea uscata, pentru ca am spus cele din articolul despre cartof, cu privire evident la cartof. Ei bine, nu este asa.

Am descoperit cu surprindere si mare satisfactie virtutile bobului de fasole. Acesta trebuie clasificat printre glucidele bune, dat fiind ca prezinta un incide glicemic foarte scazut.

Totusi, va recomand sa evitati fasolea uscata pentru inceput, cu exceptia cazului in care va hotarati s-o consumati in exclusivitate, la micul dejun, in locul painii negre.

Vom reveni ulterior asupra acestui element, care va putea face obiectul unui consum – in limite rationale – in continuare.

OREZUL

Orezul, la originea sa si asa cum era consumat, prin traditie, de catre asiatici, este – in sine – un aliment complet, deoarece contine toate elementele nutritive indispensabile pentru mentinerea vietii.

In schimb, orezul alb, consumat – in general – astazi, este foarte rafinat.

Si asta intr-o asemenea masura, incat nu-i mai ramane aproape nici un fel de elemente nutritive, cu exceptia unuia de care ne-am lipsi bucurosi: amidonul.
Orezul obisnuit (decorticat) trebuie, prin urmare, exclus, pentru ca – la fel ca si faina cernuta – este o glucida rea, care elibereaza o mare cantitate de glucoza.

Dimpotriva, orezul integral si, chiar mai bine, orezul salbatic canadian vor putea intra in meniul dv., cu conditia de a nu le manca impreuna cu lipidele (unt sau branza).

Asociat cu rosiile (scazute prin fierbere) si cu ceapa, poate constitui un fel complet, bun pentru intreaga familie si apreciat de toata lumea vezi si retetele noastre.

La restaurant se intampla sa gasesti foarte rar orez neprelucrat, ceea ce este, cu adevarat, un mare pacat. Probabil ca aceasta absenta se datoreaza aspectului sau maroniu.

 

PORUMBUL

Porumbul este cultivat de veacuri si, totusi, este mancat doar de cateva decenii.

Acum patruzeci de ani, nu gaseai o cutie cu porumb in toata Europa, pentru ca era un aliment rezervat exclusiv animalelor.

In Statele-Unite, porumbul a fost folosit – pana in anul 1929 – la ingrasatul animalelor insa seceta din acel an a decimat turmele si i-a ruinat pe fermierii din Middle-West.

A urmat o perioada de adevarata foamete si pentru ca nu se mai puteau manca vitele, care murisera, populatia infometata a mancat hrana acestora sau ceea ce mai ramasese din ea.

Astfel, America a inceput sa consume porumb, obisnuinta care a fost adusa si in Europa, o data cu ocupatia americana de dupa razboi.

Cum sa te mai miri, astazi, ca porumbul are un indice glicemic ridicat ceea ce-l clasifica printre glucidele rele – de vreme ce a folosit secole intregi la ingrasatul vacilor?

Mai interesant de stiut este ca prelucrarea industriala a porumbului ii mareste considerabil indicele glicemic, ceea ce face ca pop-corn-ul si corn-flakes-urile sa aiba o putere hiperglicemica, altfel spus, de "super ingrasare".

 

FRUCTELE

Fructele sunt un subiect tabu si, daca as indrazni sa spun ca este mai bine sa-l suprimati din alimentatie, multi dintre dumneavoastra ar inchide aceasta pagina si nu ar mai continua lectura, atat ar fi de scandalizati de o asemenea sugestie.

Aceasta deoarece, in cultura noastra, fructul este un simbol. Un simbol de viata, si de sanatate. Fructul este, inainte de toate, o sursa de vitamine, in orice caz, asa se considera. Ma grabesc sa va dau toate asigurarile; nu vom suprima fructele. Insa va trebui sa le mancati intr-un mod diferit si sa va bucurati de binefacerile lor fara a suferi si inconvenientele lor. Pentru ca sunt mult mai greu de asimilat decat ati crede.

Fructele sunt alcatuite din celuloza, dar este si o glucida, deoarece contine “zahar” sub forma de fructoza. Iar fructoza trebuie sa faca obiectul unei atentii cu totul speciale, pentru ca se transforma in glicogen (energie disponibila rapid). Din fericire, cantitatea de zahar din fructe nu este prea mare si, oricum este eliberata in cantitate mica, datorita fibrelor pe care le contin acestea. Cantitatea de energie transformata nu constituie o problema. In orice caz, este o energie care va fi folosita pentru nevoile imediate. Regula importanta (si daca ar trebui sa retineti doar una, atunci pe asta s-o retineti) este ca fructele – in general – nu pot fi combinate cu nimic altceva; nici cu lipide si nici cu proteine.

Aceasta observatie nu este facuta doar in ideea pierderii in greutate care ne intereseaza. Ea se bazeaza pe legile chimiei digestiei. Cand sunt mancate intr-o combinatie, fructele perturba digestia altor alimente digerate si, cu aceeasi ocazie, isi pierd majoritatea proprietatilor (vitamine etc.) pentru care au fost mancate. De aceea, cea mai grava greseala pe care o puteti face este sa consumati fructe la sfarsitul mesei.
Pentru ca va ghicesc sceptici, va voi da chiar aici cateva explicatii, desi acesta este subiectul articolului despre digestie.

Amidonul trebuie neaparat – pentru a fi digerat – sa fie insotit de o enzima, numita ptialina, si care este secretata la nivelul salivei. Majoritatea fructelor au proprietatea de a distruge ptialina. De aici, rezulta ca amidonul nu mai este digerabil in prezenta fructelor. Bolul alimentar ramane, prin urmare, ,,in suferinta” in stomac, unde va fermenta sub actiunea caldurii si a umiditatii. Consecinta directa a acestui fenomen va fi o anumita balonare datorata gazelor precum si tulburarile digestive, in general. Poate ca deja intelegeti mai bine unele simptome care va sunt familiare.

Cand fructele sunt consumate impreuna cu lipidele si proteinele, de exemplu carne sau branzeturi, ele raman blocate un timp anume in stomac, in loc sa treaca – asa cum ar trebui – mai departe in intestin, unde sunt digerate normal. Dar carnea are proprietatea de a ramane mai multa vreme in stomac, unde sufera cea mai importanta faza din digestia sa, multumita unor enzime adecvate.

Fructele vor ramane prizoniere in stomac, unde, sub efectul caldurii si al umiditatii, vor fermenta, producand chiar si alcool. Deci toata digestia va fi perturbata.

In acelasi timp, fructele isi vor pierde toate proprietatile (vitamine), dar – cum o nenorocire nu vine niciodata singura – metabolismul proteinelor va fi si el tulburat, de aici aparand balonarile datorate putrefactiei anormale.

Fructele trebuie deci consumate mereu singure! Iata o regula care ar trebui invatata la scoala. Copiii nostri ar avea mai putine probleme gastrice. Dar, la varsta lor, organismul are alte resurse pentru a reactiona. In schimb, pentru un adult – si in special, o persoana varstnica – fructele la sfarsitul mesei sunt o adevarata otrava

Si, atunci, cand trebuie mancate?

De fiecare data cand sunteti pe stomacul gol. Dimineata, de exemplu, inainte de micul dejun. Dar, dupa aceea, va trebui sa asteptati, pana sa incepeti sa mancati, astfel: o jumatate de ora, daca micul dejun este glucidic (adica pe baza de cereale, de exemplu) si o ora, daca este lipidic (oua, sunca, branzeturi).

De asemenea, veti putea manca fructe seara, tarziu, inainte de culcare. Adica, la cel putin 2-3 ore dupa ce ati luat cina.

Pentru cei care au probleme de insomnie (care, de altfel, ar trebui sa se rezolve in parte datorita metodei de alimentatie expuse pe aceast sit), se recomanda sa nu consume portocale la culcare, vitamina C avand un efect care stimuleaza starea de trezie.

Un fruct poate-fi consumat, eventual chiar si la mijlocul dupa-amiezii insa va trebui sa va asigurati ca a trecut suficient timp de la pranz (circa trei ore) si ca mai este destula vreme pana la cina (cel putin o ora).

Puteti chiar sa luati mese compuse numai din fructe dar cu conditia sa nu mancati decat atata.
Lamaia aproape ca nu contine zahar, de aceea, puteti sa-i beti sucul (neindulcit) in orice moment sau sa-l folositi la mancare.

Totodata, evitati pepenele galben la inceputul mesei, pentru ca el ar provoca o mica secretie de insulina susceptibila, de a “capta”, dupa aceea, lipidele din felul principal.

Voi incheia aceste randuri cu privire la fructe printr-o precizare suplimentara. Pe cat posibil, mancati fructul impreuna cu coaja. Ea contine celuloza, ceea ce va ajuta in tranzitul intestinal; in coaja se afla cea mai mare cantitate de celuloza (si, uneori, chiar vitamine).

Coaja fructelor limiteaza puterea lor glicemica. Deci veti slabi mai mult (sau va veti ingrasa mai putin), daca respectati aceasta regula.
Dintre alimentele pe care trebuie sa le supravegheati cu cea mai mare strictete, au mai ramas de prezentat bauturile si, in primul rand, alcoolul. Cititi asadar articolul despre alcool...

INSULINA

Soldul pozitiv dintre 'caloriile absorbite' si 'caloriile arse' nu poate explica excesul ponderal. Cu alte cuvinte, el nu justifica grasimile in exces. Prin urmare, exista o alta explicatie, pe care o propunem spre studiu in acest capitol.

Procesul de constituire sau de neconstituire a grasimii in exces fiind legat direct de secretia de insulina, este necesar sa incepem articolul de fata cu cateva cuvinte asupra acestui hormon.

Insulina  este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital in metabolism.

Functia sa este aceea de a actiona asupra glucozei adica asupra zaharului) din sange, asa incat aceasta sa intre in tesuturile organismului.

In aceasta faza, glucoza este folosita fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie – daca exista in cantitate mare – sa constituie rezerve suplimentare de grasime.

Vom prezenta, in acest sit diverse ipoteze, pentru a determina in ce conditii, cu ce tip de alimentatie si in ce proportii se constituie rezervele de grasime.

 

GLUCIDELE SI ALIMENTATIA

Spre exemplu, o felie de paine, mancata singura (fara alt adaos).

Painea este o glucida al carui amidon transformat in glucoza trece imediat in sange. Organismul se afla, subit, in hiperglicemie (cresterea procentului de zahar din sange).

Pancreasul se decide, atunci, sa secrete insulina. Aceasta secretie de insulina are, de fapt, doua obiective:

1. – Sa fixeze glucoza in tesuturile organismului, fie pentru a constitui o rezerva de energie pe termen scurt, folosita pentru nevoile vitale imediate ale corpului (glicogen), fie pentru a constitui un stoc pe termen mai lung, ca rezerva de grasime;

2. – Sa scada procentul de zahar din sange (vezi paginile despre hipoglicemie).

GLUCIDE + LIPIDE

Spre exemplu, o felie de paine cu unt.

In ceea ce priveste fenomenul metabolic, ne aflam in fata unui proces identic celui descris in pagina despre glucide.

Glucida se transforma in glucoza; procentul de zahar din sange creste; pancreasul secreta insulina.

Diferenta fundamentala, insa, este aceea ca, in acest caz, lipida se regaseste in sange, transformata in acid gras.

Daca pancreasul se afla in perfecta stare, doza de insulina pe care o va secreta va fi exact in raport cu cantitatea de glucoza ce trebuie prelucrata. Daca pancreasul are o functionare defectuoasa, cantitatea de insulina pe care o va elibera va fi mai mare decat cea necesara pentru prelucrarea glucozei si, astfel, o parte din energia lipidei (care, in mod normal, ar fi fost evacuata), va fi stocata anormal, ca rezerva de grasime.

Intelegeti, acum, ca starea pancreasului este aceea care il deosebeste pe individul cu tendinta la ingrasare de cel care poate manca orice, fara sa se ingrase, primul fiind afectat de hiper-insulinie.

 

LIPIDELE SI ALIMENTATIA

Spre exemplu, o bucata de branza mancata singura, fara nici un alt adaos.

Metabolismul unei singure lipide nu are nici un efect glicemic, adica nu are loc nici un fel de eliberare de glucoza in sange. In consecinta, pancreasul nu secreta practic insulina.

In absenta insulinei nu exista, prin urmare, stocare de energie.

Ceea ce nu inseamna ca ingerarea respectivelor lipide nu foloseste la nimic deoarece, in cursul procesului de digestie, organismul ia din alimentul in cauza toate substantele care sunt necesare metabolismului sau energetic si, in special, vitaminele, acizii grasi esentiali, precum si sarurile minerale (calciul din lactate).

Aceasta demonstratie este voit schematica si, cu toate ca mi-a fost facuta de oameni de stiinta eminenti, ii face pe multi sa zambeasca din cauza simplitatii ei. Caci realitatea, va dati seama, fara indoiala, este putin mai complicata.

In schimb, ea precizeaza esenta fenomenului care ne intereseaza, esenta din ceea ce trebuie cunoscut pentru a intelege regulile fundamentale pe baza carora vom lucra.

Dar, cu toate ca acest capitol este cel mai important – dupa parerea mea – pentru ca, defineste procesul fundamental al constituirii grasimilor de rezerva, el este inca insuficient pentru ca sa intelegeti de ce, continuand sa mancati absolut normal, dar “diferit”, puteti pierde – intr-o prima etapa – toate kilogramele excedentare, iar – intr-o a doua etapa – sa va mentineti la un nivel ideal.

Pancreasul este, oarecum, seful de orchestra al metabolismului. Daca este in buna stare, isi va indeplini normal functia care consta in scaderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulina. Daca este afectat, deci daca sufera de hiperinsulina, va avea tendinta sa declanseze o stocare anormala de acizi grasi, adica grasimi de rezerva. De aceea, pancreasul – prin functia sa insulinica – va fi responsabil pentru kilogramele excedentare. O alimentatie hiperglucidica va duce, in timp, la o disfunctie pancreatica.

DEPOZITELE DE GRASIME

In articolele precedente am pus in evidenta cauza principala a formarii grasimilor de rezerva. Acesta este, in realitate, raspunsul la intrebarea “de ce ne ingrasam?”.

Ati inteles ca asociatia lipide-glucide, in cadrul unei functionari pancreatice detectuoase, poate sta la originea kilogramelor excedentare.

In realitate in loc sa vorbesc despre glucide, ar trebui sa precizez ca ma refer la 'glucidele rele', deoarece asa cum am vazut pana acum, cauza grasimii ar fi mai degraba calitatea, decat prezenta acestora din urma in alimentatie.

Poate ca stiti deja acest lucru dar ceea ce poate ca nu cunoasteti este mecanismul stiintific al fenomenului.
Probabil ca nu cunoasteti nici metoda prin care se pun in aplicare principiile de baza ale modului de alimentatie special, care va poate permite regasirea si mentinerea echilibrului ponderal.

Sa ne imaginam ca sunteti un barbat in greutate de 87 kg, cand, de fapt – tinand cont de inaltimea pe care o aveti – greutatea dumneavoastra ideala ar trebui sa fie de 72 de kilograme. Aveti, prin urmare, o greutate excedentara de 15 kilograme. Unii oameni au avut dintotdeauna o corpolenta si o greutate mai mare decat cea 'normala', dar acesta nu este cazul cel mai frecvent. Oricum, asta nu inseamna ca noul model alimentar pe care vi-l propun nu va fi eficace. Dimpotriva!

Ca si in cazul unui mare numar de contemporani de-ai nostri, greutatea dumneavoastra era aproape ideala, pe cand aveati 20-25 de ani. Dar, putin cate putin, fara ca sa va dati seama, ati luat cateva kilograme, in mod evolutiv.

Motivele se pare ca sunt aproape aceleasi pentru toata lumea: sedentarism si schimbarea regimului alimentar.

Prima schimbare importanta de regim alimentar are loc dupa casatorie si prin avansarea pe scara sociala. Pentru femei, aceasta poate fi si consecinta maternitatii.

Cu toate acestea, ceea ce mareste cel mai mult circumferinta taliei sunt de regula obisnuintele alimentare dobandite in cadrul vietii profesionale si sociale.

Asadar aveti mai multe kilograme in plus si se pune problema cum sa scapati de ele.
In cele ce urmeaza ne vom margini sa luam in consideratie numai aspectul tehnic al fenomenului.

Principiul de baza al noului mod de alimentatie descris aici se bazeaza, in parte, pe faptul ca, in majoritatea cazurilor, se evita amestecarea lipidelor cu glucidele rele, avand grija sa preferam lipidele bune, in scopul prevenirii bolilor cardio-vasculare.

Lipidele vor fi insotite de diferite legume, in special de fibre (ceea ce vom vedea, mai departe, in detaliu).

Iata exemple de meniuri in care glucidele rele nu figureaza:

Nr. 1. 

Sardele (lipide bune + proteine)

Omleta cu ciuperci (lipide + fibre)

Salata verde (fibre)

Branza (lipide + proteine)

Sau Nr. 2

Cruditati (fibre)
Pulpa de berbec cu fasole verde (lipide + proteine + fibre)

Salata verde (fibre)

Zmeura (glucide bune + fibre)

Sau Nr. 3 

Salata de rosii (fibre)

Ton cu vinete (lipide bune + proteine + fibre)
Salata verde (fibre)

Branza (lipide + proteine)

Nici unul dintre aceste trei meniuri nu contine glucide rele. Este evident ca fiecare dintre aceste feluri va fi mancat fara paine. Atentie la branzeturile de vaci, care contin 5 g de glucide la 100 de grame. Este mai bine sa le consumati la micul dejun sau la gustare, evitand sa le mancati la sfarsitul unei mese care contine lipide.
Sa ne oprim cateva clipe la aspectul tehnic, pentru a descoperi |cum are loc pierderea in greutate.
In paginile anterioare am vazut ca, daca alimentatia ar fi lipsita de glucide, pancreasul nu ar secreta insulina si ca, in consecinta, nu s-ar constitui grasimi de rezerva.

Deoarece organismul are nevoie de energie pentru a-si mentine echilibrul vital (mentinerea temperaturii corporale la aproape 37 oC si consumul energetic pentru miscare), el va recurge la grasimile de rezerva pentru a obtine energia care ii este necesara.

Astfel, alimentandu-se absolut normal (aport de vitamine, saruri minerale etc.), organismul isi va reduce de la sine grasimile de rezerva, care constituie excesul de greutate. Intrucatva, el va arde, cu prioritate, stocurile de grasime acumulate in prealabil.

Poate cunoasteti regula de gestionare aplicata stocurilor din intreprinderi: “ultimul intrat – ultimul iesit, primul intrat – primul iesit”.
In prezenta glucidelor rele, regula stocurilor nu este niciodata respectata, din moment ce, dupa cum am vazut in paginile anterioare, in acest caz se constituie rezerve pe termen scurt pentru nevoile imediate (ultimul intrat – primul iesit), iar daca este un surplus, acesta este inmagazinat sub forma de grasime de rezerva, fara nici o speranta de iesire.

Eliminand glucidele rele din bolul alimentar, organismul isi regaseste deci una dintre functiile sale primare, care este aceea de a folosi cu prioritate stocurile, pentru a se aproviziona cu energie.
Dar intrebarea pe care v-o puneti cu siguranta, in gand, este: ce se intampla cand nu mai exista grasimi de rezerva?

Atunci cand acestea au fost complet utilizate si ne gasim, intrucatva, in “lichidare de stoc”, atunci cand organismul si-a regasit practic greutatea normala, el hotaraste sa pastreze un “stoc tampon minim”, pe care si-l va alimenta treptat, el insusi, pe masura nevoilor.

Organismul, asemenea celui mai performant ordinator, va pune la punct o gestiune optima a stocurilor sale de grasime. Si aceasta, atata timp cat programul nu va fi perturbat prin interferenta glucidelor rele.

Dar, de aici, nu ar trebui sa faceti deductia prematura ca aplicarea principiilor noului nostru mod de alimentatie va va interzice pe vecie sa mancati cartofi prajiti, prajituri si alte dulciuri. Glucidele rele vor putea face parte intotdeauna din alimentatie, cu conditia de a nu le ingera decat in mod exceptional si, pe cat posibil, intotdeauna separat de lipide, ceea ce va constitui, totusi, o abatere de care va trebui sa tineti cont in gestiunea dumneavoastra alimentara. Vom vedea in in paginile care urmeaza cum sa aplicati aceasta regula cu usurinta.

Vom vedea, mai ales, ca – dupa ce surplusul de grasimi de rezerva a fost resorbit – atunci cand veti intra in faza de stabilizare, veti putea include iar, in mesele care contin lipide, o anumita cantitate de glucide rele. Dar va trebui sa fiti prudenti si selectivi.

Deoarece afectiunea de care suferiti, pentru a folosi un termen medical, este o proasta toleranta la glucoza. Aceasta este singura diferenta dintre dumneavoastra, care va hraniti normal, dar “depuneti grasimea” si vecinul, care este uscat ca un bat, desi “baga in el ca intr-un spital”.
Aveti o intoleranta la zaharuri, poate de natura ereditara, dar sunteti, cu siguranta, una dintre mult-prea-numeroasele victime ale deplorabilelor obisnuinte alimentare proprii civilizatiei noastre.
Totul incepe chiar din copilarie: apa indulcita, piureurile, prajiturelele, bomboanele si acadelele. Apoi, pastele si orezul. Sunt cu mult mai usor de preparat decat o spuma de telina sau o mancare de praz. Au fost, dupa aceea, gustarile, tartinele groase de paine cu unt, chiflele cu lapte, briosele, dulceturile si turta dulce de la bunica. Mai tarziu, la internat si la armata, in cazul barbatilor, au mai fost cartofii, macaroanele si orezul. Era nevoie de lucruri hranitoare, care sa umple burta. Si, intotdeauna, multa paine si zahar. Vi se spunea ca zaharul este bun pentru muschi.

In continuare, pe vremea studentiei, era fie “haleala” de la cantina Universitatii, fie vreun fast-food ori un sandvici mancat la birtul din colt. Micile “chiolhanuri simpatice”, la colegi acasa, sau organizate pe neprevazute in “ogeacul” dumneavoastra, nu erau, in realitate, decat niste “hidrati de-carbon-party”.

Iar de cand ati intrat in activitate, chiar daca alimentatia dumneavoastra este mult mai de calitate, sunteti mereu victima jalnicelor obisnuinte alimentare ale anturajului.
Acasa, mancati ca bebelusii eternele paste, orezul, cartofii, adaugand uneori si un sos alb. Este rapid si usor de facut, mai ales ca, in zilele noastre, faina nu mai face cocoloase.

Nici la serviciu nu e mai bine. Nu ai intotdeauna timp sa mergi la cantina. Este mult mai usor sa mananci un sandvici. E mai rapid si mult mai simplu.
Si, in plus – productivitatea obliga – incercati sa castigati timpul care va lipseste in permanenta. Pe durata orei de pauza pentru masa va aranjati diverse treburi, de exemplu, mergeti la coafor sau profitati, -pur si simplu, ca sa mergeti la cumparaturi. Aceasta va permite sa va rezolvati unele probleme, dar va obliga sa sariti peste masa de pranz. Si, pentru ca trebuie sa rezisti, bei cafea.  Cafea tare, pe cat posibil, si cu mult zahar, bineinteles, zahar normal, fiindca este bun pentru muschi, chiar si cand acestia nu lucreaza.

Sambata si duminica avem “papica buna” sau un “couscous-party” impreuna cu prietenii, sau, din nou, mesele traditionale de familie. Cartofii copti in spuza – la tara, la mam'mare – sau gratinati si pe care ar fi o crima sa nu-i mananci cu o pulpa de berbec asa de buna.

Si iata cum, intocmai ca “Bibendum”, omuletul lui Michelin, va fabricati propriul pneu, o roata de rezerva de care n-o sa va folositi niciodata si care devine cu atat mai greoaie, cu cat creste vazand cu ochii.
Dar, mai ales, iata cum ati fost sau sunteti intoxicati cu glucide de proasta calitate, adica glucide care elibereaza glucoza in cantitate mult prea mare.
De aceea, va trebui sa faceti o cura de dezintoxicare, ceea ce, de altfel, va coincide cu pierderea excedentului de grasime.

Intrucatva, va trebui sa va ridicati pragul de toleranta la zaharuri. Pentru ca, pe moment, il aveti foarte scazut. Ceea ce inseamna ca, de indata ce absorbiti cea mai redusa cantitate de glucide – si, in special, de glucide rele – pancreasul dumneavoastra se pune pe treaba si produce o doza anormala de insulina.

Cu alte cuvinte, doza de insulina produsa de pancreasul dumneavoastra nu se mai raporteaza la cantitatea de glucoza eliberata in sange. Si, pentru ca este excedentara, ea are ca efect recuperarea unei parti din acizii grasi pentru a-i stoca sub forma de grasimi de rezerva. Faceti pur si simplu, hiperinsulinism.
Dar aceste faimoase obisnuinte alimentare daunatoare, care vi s-au imprimat sau pe care le-ati adoptat din usurinta, nu au drept singura consecinta grasimea dumneavoastra. Ele mai sunt raspunzatoare si pentru un mare numar de afectiuni de care ati suferit si suferiti inca, dintre care, cele mai importante sunt oboseala si tulburarile digestive, cu toate implicatiile cunoscute. Aceste doua aspecte speciale vor fi studiate detaliat in paginile despre hipoglicemie si despre digestie.

In acest stadiu, tin sa-mi linistesc imediat cititorul. Originalitatea principiilor pe care vi le recomand nu consta in aceea ca vi se lasa cum se intampla in majoritatea regimurilor traditionale – un spatiu de manevra nesemnificativ.

Dimpotriva. Am precizat lucrul acesta inca de la introducere. Veti putea pune in practica, foarte usor, regulile enuntate in articolul urmator deoarece sunt foarte simple si au o latura practica rar intalnita.

Chiar la inceput, cand va trebui sa suprimati categoric unele alimente sau combinatii, va va fi cu atat mai usor s-o faceti, cu cat veti lua masa in oras.
Acasa poate ca va fi mai greu sa schimbati de la o zi la alta principiile obisnuite. Pentru ca nu poti pregati fiecaruia un meniu. Dar, cand gospodina casei va intelege (vazand rezultatele si citind acest sit) ca noile reguli alimentare sunt bune si eficace pentru toata lumea, inclusiv pentru copii, ea isi va schimba repede parerea si va va intampina cererile cu mai mult entuziasm.

In general, in viata, un principiu – oricare ar fi el – este relativ usor de admis. Ceea ce ridica intotdeauna probleme este aplicarea lui. Si poate ca, desi unele reguli prezentate in acest sit nu va sunt necunoscute, aceasta este ratiunea pentru care multi dintre dumneavoastra, lipsiti de un ghid, nu au putut niciodata sa le aplice in mod eficient.
Prin urmare, studiati in amanunt articolul urmator, pentru ca, multumita lui, veti castiga si 'batalia pneului', dar veti dobandi si o excelenta forma fizica si intelectuala.

 

ALCOOLUL

Alcoolul ingrasa! Asa credeti, pentru ca asa vi s-a spus. Poate ca ati avut si remuscari la gandul ca toate kilogramele dumneavoastra excedentare trebuie puse pe seama alcoolului, asa cum se insinueaza de catre multi. Nu era nevoie sa cautati mai departe. Vom incerca sa stabilim, cu obiectivitate, care este situatia in privinta alcoolului.

Este adevarat ca alcoolul ingrasa. Dar mult mai putin decat zaharul, painea alba, cartofii si orezul. De aceea, dupa ce ati pierdut kilogramele in exces, puteti reintroduce rapid vinul, intr-o cantitate absolut acceptabila (circa o jumatate de litru pe zi)

Alcoolul ingrasa pentru ca este o glucida rapid metabolizata si pusa in rezerva imediata, dupa ce a stimulat secretia de insulina. Dar aceasta se intampla in special cand sunteti pe stomacul gol. Cand este deja plin, mai ales cu protide-lipide (carne, peste, branzeturi), alcoolul se metabolizeaza mai putin rapid, prin combinarea sa cu alimentele, si produce, astfel, o cantitate redusa de grasimi in exces.

Cele care trebuie sa fie eliminate hotarat sunt bauturile aperitive. Daca nu puteti altfel, si trebuie sa tineti companie invitatilor dumneavoastra, atunci luati o bautura nealcoolizata, un suc de rosii sau un Perrier.

Singura bautura-aperitiv nobila, este, dupa parerea mea, sampania sau un vin bun, in special alb insa nu acceptati sa vi se puna in ea (in majoritatea cazurilor, pentru a ascunde calitatea mediocra a sampaniei sau a vinului) lichiorul de coacaze sau alt sirop bizar, pe care se cazneste cate unul sa-l inventeze pentru a-si dovedi originalitatea.

Daca nu puteti altfel, acceptati ca aperitiv un pahar de sampanie buna, dar in nici un caz sa nu o beti pe stomacul gol! Incepeti, mai intai, sa mancati niste antreuri dar fiti atenti! Antreul fara glucide. Veti invata foarte repede sa le recunoasteti.

Sunt acceptte: maslinele, branza, mezelurile (salam sau carnat uscat, de exemplu) sau chiar pestele.
Totusi, in prima faza va trebui sa incercati sa suprimati complet bauturile-aperitiv, deoarece aceasta este o faza riguroasa, in care regulile de baza ale metodei trebuie sa fie aplicate cu absoluta strictete, pentru a avea eficienta in procesul de slabire si pierdere in greutate.

 

BEREA

Nici in privinta berii nu putem fi blanzi pentru o consideram o bautura care trebuie consumata cu foarte multa moderatie.

Dupa cum cunoasteti slabanogi care se indoapa cu glucide rele, fara sa puna pe ei un gram, tot asa ati intalnit – cu siguranta – mari bautori de bere al caror stomac este la fel de uscat 'ca o pensie de batranete' (acesta este cazul sotiei unuia dintre prietenii mei cei mai buni).

Nu este necesar sa fi stat mult in Germania, pentru a sti care sunt efectele secundare ale berii: balonare, crestere in greutate, respiratie urat mirositoare, indigestie, in ciuda prezentei diastazelor, micile enzime a caror menire este tocmai de a ajuta digestia. S-o spunem de-a dreptul: fara diastaze, rezultatul ar fi catastrofal.
Berea contine tot ce e mai rau: alcool (desigur, in cantitate moderata), acid, dar, mai ales, o mare cantitate dintr-o glucida – maltoza (4 g per litru) – al carei indice glicemic este 110, adica si mai ridicat decat al glucozei. De altfel, asocierea dintre alcool si zahar favorizeaza hipoglicemia, care sta la originea oboselii, deci a performantelor scazute (vezi pagina despre hipoglicemie). Prin urmare, berea este o bautura cu o mare putere energetica, daca ne referim la constituirea grasimilor de rezerva. De aceea, abandonati berea, mai ales intre mese. Daca nu puteti rezista, faceti ca si in cazul cartofilor prajiti. Indepliniti-va aceasta dorinta de vreo doua ori pe an, band 1-2 halbe, intr-una din cele mai bune carciumi din orasul dumneavoastra, dupa ce v-ati asigurat, cel putin, ca este o bere de calitate.
In prima faza, v-as recomanda sa eliminati definitiv berea. Dupa aceea asa cum veti reintroduce o cantitate rezonabila de vin, puteti din cand in cand sa caonsumati cate un pic de bere la o masa (maximum 33 de centilitri).

 

VINUL

Vinul este singura bautura alcoolica in privinta careia rezervele mele vor ramane mai nuantate.

Nu se face nici o distinctie intre vinul alb si vinul rosu, cu exceptia mentiunii ca vinul rosu, contine, in general ceva mai mult tanin. Taninul are, intr-adevar calitati terapeutice speciale, in masura in care procianidina pe care o contine permite limitarea formarii de ateroame.

De aici si pana la a spune ca vinurile bogate in tanin contribuie, intr-o oarecare masura, la prevenirea bolilor cardiovasculare, nu este decat un pas, pe care numerosi oameni de stiinta, ca profesorul Masquelier  l-au facut.

In 1979, o ancheta foarte serioasa, realizata in Anglia – si referindu-se la 18 tari – a evidentiat faptul ca mortalitatea prin infarct miocardic este deosebit de scazuta la populatiile care consuma de obicei vin (de 3-5 ori mai redusa in Franta si Italia, decat in Europa de nord).

Prin urmare, vinul va putea face parte din alimentatia normala din cadrul metodei, cu conditia de a ramane la o cantitate rezonabila (circa o jumatate de litru pe zi) si de a fi baut, pe cat posibil, la sfarsitul mesei, adica atunci cand stomacul s-a umplut deja cu hrana.

Pentru inceput, este bine sa renuntati la vin cat mai repede posibil. Dupa aceea, vinul va putea fi consumat zilnic, fara prejudicii pentru mentinerea greutatii. Totusi, cantitatea bauta va trebui sa fie administrata abil, cu celelalte glucide (ma gandesc in special la ciocolata sau la deserturi, in general). Dar acesta va face obiectul unui articol detaliat, putin mai departe.

Cand veti fi in prima faza, adica aceea in care trebuie sa fiti foarte fermi, poate ca o sa va fie greu sa luati masa in familie sau cu prietenii, fara sa beti o picatura de vin. Pentru ca, daca anuntati din capul locului ca nu beti, ceilalti pot fi jenati.

Sfatul meu este acesta: lasati sa vi se umple paharul si luati-l in mana la fel de des ca si atunci cand ati bea normal. Inmuiati-va buzele, in loc sa beti.

Am practicat aceasta metoda mai multe saptamani si va rog sa ma credeti ca nimeni nu a observat ca nu beam nimic.

In acelasi mod, nimeni nu a remarcat vreodata ca nu mancam nici o faramitura de paine. Pentru a da aceasta iluzie, imi incep intotdeauna bucata de paine, dar ramane rupta, pe masa. Niciodata nu m-am “atins” de ea sa o si mananc.

 

CAFEA

Adevarata cafea, tare de tot, espresso italienesc, a carui doza de cofeina ar scula si un mort, trebuie proscrisa. Beti cafea decofeinizata sau cafea arabica slaba, care contine mult mai putina cofeina. Acum, se gaseste aproape peste tot cafea decofeinizata si este in general foarte buna. Chiar si acasa puteti face o cafea decofeinizata foarte buna iar marii amatori de cafea nici nu baga de seama.

Daca sunteti un bautor inrait de cafea foarte tare, fara indoiala ca simtiti nevoia s-o beti ca pe un excitant, pentru a va trezi.

Daca aveti, de obicei, momente de oboseala brusca si, mai ales, spre ora 11 dimineata sau pe la mijlocul dupa-amiezii, in timpul digestiei, aceasta este din pricina hipoglicemiei (vezi articolul care ii este dedicat).

Cofeina este interzisa pentru ca, desi nu este o glucida, are ca efect stimularea pancreasului si genereaza o secretie de insulina.

Daca ati luat o masa fara glucide rele, a carei energie este pe punctul de a fi eliberata, ar fi o prostie sa compromiteti aceasta situatie buna, provocand o secretie de insulina 'mobilizatoare' printr-o ceasca de cafea tare. Daca sunteti bautori de cafea, nu va va fi deloc greu sa treceti la cafeaua decofeinizata, de indata ce veti incepe sa aplicati aceasta metoda. La putin timp dupa aceea, veti fi surprinsi sa constatati ca ati si uitat de nevoia de cafea.

 

SUCURI SI BAUTURI CARBOGAZOASE

Aceste bauturi sunt preparate, in general, din extracte sintetice de fructe sau de plante si toate au acelasi problema majora: contin mult zahar.

Deci sunt daunatoare si, ca urmare, trebuie total excluse, nu numai pentru ca au in compozitie mult zahar, ci si pentru ca acidul din ele cauzeaza iritarea stomacului, gastrita si aerofagia.

Chiar daca sunt facute pe baza de extracte naturale, trebuie sa va feriti de ele, pentru ca pot fi toxice. S-a observat ca extractele naturale de citrice contin, intr-adevar, urme importante de substante nocive, cum sunt terpenele.

Cat despre cele mai rele dintre aceste bauturi, cele pe baza de cola, ar trebui sa fie ori interzise, ori semnalate printr-o eticheta speciala, cum sunt pachetele de tigari: “Acest produs este daunator sanatatii.”.

Este, oricum, regretabil ca in Europa consumul de cola a luat o asemenea amploare. Ii las doctorului Emile-Gaston Peeters sarcina de a face comentariile asupra acestei probleme :

"La ora actuala, bauturile numite 'pe baza de cola', prezentate pe piata europeana, contin, la 19 centilitri (continutul mediu al unei sticle mici), circa 21 mg de cofeina si 102 mg de acid fosforic. Cofeina are proprietati excitante. Acidul fosforic este un acidifiant intens, iar marea lui concentratie de fosfor risca sa dezechilibreze raportul calciu/fosfor din alimentatie, cu un grav pericol de deficit in privinta fixarii calciulul in oase. In sfarsit, ar trebui sa existe asigurarea ca acidul fosforic utilizat nu contine urme prea batatoare la ochi de metale toxice grele. Concluzia este simpla. Bauturile 'pe baza de cola' avand compozitia actuala trebuie sa fie categoric interzise copiilor si adolescentilor. Ele nu sunt binefacatoare pentru nimeni."

Cred ca aceasta declaratie nu mai are nevoie de comentarii.
Indiferent daca este vorba de copii sau de adulti, recomandarea mea ferma este aceeasi: fara sucuri 'naturale', fara bauturi carbogazoase, fara cola!

 

LAPTE

Laptele natural este un aliment glucido-lipidic, adica are in compozitie atat grasimi, cat si glucide. Prin urmare, este mai bine sa-l evitati si sa nu cumparati decat lapte degresat.

Glucidele se afla in zer si sunt eliminate in momentul fabricarii branzeturilor, care nu mai pastreaza decat lipidele si proteinele (cu exceptia branzei “Cantal” si a branzeturilor de capra).
In branza de vaci cu 0% materii grase, nu mai raman decat proteinele si putine glucide (5 g la 100 de grame de branza).

 

SUCURI DE FRUCTE

Nu ma voi extinde prea mult asupra acestui subiect, deoarece comentariul general cu, privire la fructe este valabil, dupa cum banuiti, si in cazul sucurilor de fructe.

Va recomand, sa consumati de preferinta fructe pentru a beneficia, astfel, de celuloza din pulpa acestora. Bineinteles ca numai sucurile de fructe pe care le veti face singuri din fructele proaspete sunt acceptate. Nu consumati niciodata asa-zisele sucuri 'naturale' de fructe din concentrate, lipsite complet de vitamine, prea acide si in care se adauga sistematic zahar.

 

HIPOGLICEMIE

Metabolismul este procesul de transformare a alimentelor in elemente vitale pentru corpul uman. Cand vorbim, de exemplu, despre metabolismul lipidelor, prin aceasta intelegem procesul de transformare a grasimilor.

Scopul principal al acestui articol de fata este, in realitate, studierea metabolismului glucidelor si a consecintelor acestuia.

Am vazut, in articolele precedente, ca insulina (hormonul secretat de pancreas) joaca un rol determinant in metabolizarea glucidelor. Functia de baza a insulinei este, de fapt, aceea de a functiona asupra glucozei din sange, astfel incat s-o faca sa penetreze in celule, asigurand, in acest mod, formarea glicogenului din muschi si din ficat si, uneori, depunerea de grasimi de rezerva.

Insulina elimina deci glucoza (zaharul) din sange, ceea ce are ca efect scaderea procentului de zahar continut de acesta (glicemie).

Daca pancreasul produce o cantitate de insulina prea mare si pe care o elibereaza prea des, deci daca aceasta este, de fapt, disproportionata in raport cu glucoza pe care o are de metabolizat, procentul de zahar din sange va scadea la un nivel anormal de mic. In acest caz, ne aflam in stare de hipoglicemie.
Prin urmare, hipoglicemia nu este datorata intotdeauna unei carente de zahar in alimentatie, ci unei prea mari secretii de insulina (hiperinsulinism), urmare a unui abuz anterior de zahar.

Daca, de exemplu, va simtiti dintr-o data obositi, pe la ora 11  dimineata, aceasta arata, in majoritatea cazurilor, ca procentul de zahar din sangele dumneavoastra este mai mic decat normal. Va aflati in situatia de a avea hipoglicemie.

Daca ingerati o glucida rea, sub forma unui fursec sau a unor dulciuri oarecare, aceasta va fi transformata foarte repede in glucoza. Prezenta glucozei in sange va face sa creasca procentul de zahar si veti simti, efectiv, o anumita ameliorare. Dar glucoza din sange va declansa automat o secretie de insulina, care o va face sa dispara, restituindu-ne hipoglicemia cu un procent de zahar si mai scazut decat la inceput. Acesta este, de fapt, fenomenul care va declansa cursul vicios ce duce negresit la abuzuri.

Un mare numar de specialisti explica, de altfel, alcoolismul ca fiind consecinta unei hipoglicemii cronice. De indata ce alcoolicului ii scade procentul de zahar din sange, acesta se simte rau si este incercat de dorinta de a bea. Alcoolul este foarte repede transformat in glucoza, procentul de zahar din sange se mareste, iar bautorul simte o mare usurare. Din nefericire, senzatia de bine va disparea foarte rapid, caci insulina va face sa scada si mai mult procentul de zahar din sange.

La cateva minute dupa ce si-a terminat primul pahar, alcoolicul resimte o nevoie si mai mare de a bea altul, pentru a face sa dispara – din nefericire, pentru un timp prea scurt – efectele insuportabile ale hipoglicemiei. Astfel, intelegem mai bine fenomenul de “lipsa”.

Adolescentii, mari consumatori ai bauturilor foarte dulci, au o curba glicemica a carei configuratie seamana cu dintii de ferastrau, aproape ca la alcoolici. De aceea – medicii americani au constatat acest fapt – situatia respectiva ii predispune pe tineri la alcoolismul care bantuie, de altfel, din ce in ce mai mult in campusurile universitare. Organismul lor este, intrucatva, pregatit si aproape programat pentru a trece de la bauturile racoritoare la alcool. Acesta este un motiv in plus pentru a atrage atentia parintilor asupra riscurilor potentiale ale abuzului de glucide rele.

Simptomele de hipoglicemie sunt urmatoarele:
– oboseala brusca,

– iritabilitate,
– nervozitate,
– agresivitate,
– nerabdare,
– neliniste,
– cascat, lipsa de concentrare,

– dureri de cap,

– transpiratie excesiva,

– palme umede,

– randament scolar scazut

– tulburari digestive,

– greturi,
– dificultati in exprimare.

Lista nu este exhaustiva dar este evident impresionanta. A fi in stare de hipoglicemie nu inseamna ca aveti toate aceste simptome si nici nu inseamna nici ca aceste simptome apar in mod permanent. Unele sunt foarte efemere si pot disparea dupa ce mananci ceva. Ati observat, de exemplu, ca unele persoane devin treptat nervoase, instabile, chiar agresive, pe masura ce se apropie ora la care iau masa.

Printre aceste simptome este unul, totusi, mai frecvent decat, celelalte, pe care l-ati remarcat, probabil, chiar la dumneavoastra si la cei din jur: este oboseala. O caracteristica a epocii noastre este, intr-adevar, generalizarea oboselii.

Cu cat dorm, se distreaza si au mai mult timp liber, cu atat oamenii sunt mai obositi. Dimineata, cand se scoala, sunt deja “istoviti”, la sfarsitul diminetii, nu mai pot sa reziste. In primele ore ale dupa-amiezii dorm cu capul pe birou. Este oboseala brusca de dupa masa de pranz. La sfarsitul zilei de lucru, isi epuizeaza ultimele resurse pentru a se intoarce acasa. Se tarasc, literalmente. Seara nu fac nimic, motaie in fata televizorului. Noaptea, isi cauta somnul. Cand l-au gasit, a venit timpul sa se scoale si un nou ciclu reincepe. Atunci, invinovatesc stresul vietii moderne, zgomotul, transportul, poluarea, lipsa de magneziu, iar pentru a lupta impotriva acestui fenomen, nu stiu ce sa faca altceva decat sa bea cafea tare, sa ia vitamine si saruri minerale sau sa faca yoga. In majoritatea cazurilor, oboseala este o problema de glicemie si de dezechilibru alimentar.

Procentul de zahar din sangele contemporanilor nostri este, in mod cronic, anormal de scazut. Iar aceasta situatie este consecinta directa a unei alimentatii excesiv de bogate in glucide rele. Prea mult zahar, prea multe bauturi dulci, prea multa paine alba, prea multi cartofi, paste, orez alb si biscuiti care genereaza o secretie excesiva de insulina.

Mult timp a existat convingerea ca numai oamenii care au tendinta de a se ingrasa cu usurinta pot fi hipoglicemici. Dar studii recente efectuate in special in Statele Unite, au aratat – in ultimii 10 ani – ca si foarte multi oameni slabi sunt afectati de hipoglicemie, din cauza consumului excesiv de zahar si de glucide rele. Diferenta dintre cele doua categorii se afla la nivelul metabolismului: primii se ingrasa, pe cand cei din urma nu: Totusi, in ceea ce priveste procentul de zahar din sange, fenomenul si consecintele sale sunt aceleasi.
Studiile pun in evidenta si faptul ca femeile sunt deosebit de sensibile la variatiile glicemice. Se crede ca aceasta ar fi o explicatie pentru frecventele lor schimbari de dispozitie. In orice caz, s-a dovedit ca depresiile post-natale sunt o consecinta directa a starii hipoglicemice legate de nastere.

Daca veti pune cu seriozitate in practica metoda prezentata in paginile acestui sit, veti putea constata rapid, in afara de pierderea in greutate, si alte consecinte pozitive. Veti regasi, efectiv, mai multa bucurie de a trai, mai mult optimism si vitalitate. Daca aveati stari de oboseala brusca, nu le veti mai avea. Veti fi ca noi, din punct de vedere fizic si mental.

Suprimand consumul de zahar si limitandu-l pe cel de glucide rele, deci suprimand orice secretie excesiva de insulina, procentul de zahar din sange se fixeaza la nivelul sau ideal. Organismul isi regaseste treptat instinctul de a fabrica el insusi zaharul de care are nevoie, din grasimile de rezerva. Numai cu aceasta singura conditie procentul optim este asigurat.

Dupa opinia medicilor si a specialistilor cu care am colaborat, hipoglicemia este una dintre afectiunile cele mai prost diagnosticate. Caci simptomele sunt atat de numeroase si variate, incat medicii generalisti nu o admit decat foarte rar. Unul dintre motive ar fi, se pare, o proasta informatie asupra subiectului, de care invatamantul medical se ocupa doar cateva ore, in toti anii de studiu.

Dar cel mai bun mod de a sti daca sunteti sau nu hipoglicemici este de a pune in practica regulile alimentare enuntate in acest sit. La mai putin de o saptamana dupa ce ati inceput, veti constata, cu entuziasm o fenomenala ameliorare a “formei”. Veti descoperi “aceasta vitalitate pe care o aveati in dumneavoastra” si care – in ciuda consumului de apa minerala medicinala – nu s-a exteriorizat pana acum.

De cele mai multe ori, oboseala inexplicabila isi poate gasi originea in carenta de vitamine, saruri minerale si oligo-elemente. Adeptii regimurilor hipocalorice sunt lipsiti de aceste elemente, datorita cantitatilor mici de alimente ingerate. Fenomenul este accentuat si de faptul ca solul, prea solicitat, este saracit de aceste substante.

De aceea, pentru a fi in forma, trebuie sa mancati fructe, legume, cereale neprelucrate, paine integrala si sa consumati uleiuri vegetale in cantitate mica. Astfel, veti avea asigurata portia corectata de micronutrimente, ceea ce va garanteaza o functionare optima a organismului dv.

 

DIGESTIE

Poate veti fi tentati sa treceti cu vederea lectura acestui articol crezand ca esentialul pe care doreati sa-l aflati din cartea de fata a fost prezentat in paginile anterioare.

Daca aceasta va este intentia, vreau sa va conving ca riscati sa pierdeti informatii extrem de interesante.
Nu numai ca veti descoperi, in sfarsit, motivul pentru care aveti unele probleme gastro-intestinale, dar veti sti – mai ales – cum sa le evitati in viitor.

Este adevarat ca digestia este un subiect de specialitate, ceea ce ar putea sa va indeparteze de el a priori. Dar ma voi limita la o prezentare simplificata, respectand, totusi, esentialul pe care trebuie sa-l stiti pentru a intelege perfect mecanismele digestive.

Digestia este procesul fiziologic care duce la metabolizarea alimentelor. Acesta are un aspect fizic sau mecanic si, mai ales – pentru ca aceasta ne intereseaza aici – un aspect chimic. In digestie se disting patru etape principale, legate de:

- gura
- stomac
- intestinul subtire

- intestinul gros (colonul)

 

GURA

1. Rolul mecanic

– masticatia
– deglutitia

2. Rolul chimic

– secretia salivara

Saliva contine o enzima  foarte importanta, numita ptialina, ce are proprietatea de a transforma amidonul in maltoza, adica intr-un zahar complex, a carui digestie se va prelungi pana in intestin.

De fapt, in cavitatea bucala, nu are loc nimic mai important decat formarea bolului alimentar.

Singurul care isi incepe transformarea aici, sub efectul ptialinei, este amidonul. De unde rezulta importanta unei masticatii suficiente si a unei danturi sanatoase.

 

STOMAC

1. Rolul mecanic.

Ca in cazul intestinului, acest rol este pur peristaltic, cu alte cuvinte stomacul este animat – in momentul digestiei – de contractii musculare al caror scop este evacuarea continutului sau in intestin.

2. Rolul chimic.

Stomacul va secreta, mai intai sucuri digestive precum acid clorhidric si mucina pentru a crea un mediu acid, permitand, astfel, pepsinei (enzima diastaza din stomac) sa-si indeplineasca misiunea.

Pepsina va ataca proteinele (carnea si pestele) si va incepe transformarea acestora.

Lipidele (grasimile) fac obiectul unui inceput de hidroliza care va continua in intestin.

 

INTESTINUL SUBTINRE

1. Actiunea mecanica.

– peristaltica

2. Actiunea chimica.

Amidonul, devenit maltoza, se transforma gratie enzimelor din secretia pancreatica, in glucoza (zahar simplu).

Lipidele sunt transformate in acizi grasi.

Proteinele sunt transformate in aminoacizi.

Daca totul s-a petrecut bine in intestinul subtire, substantele nutritive prelucrate vor putea fi direct asimilate de catre organism.

Glucoza (fosta glucida), aminoacizii (anterior proteine) si acizii grasi (anterior lipide) vor fi asimilati prin eliberare directa in sange.

 

INTESTINUL GROS

Intestinul gros (colonul drept, ascendent, transversal, stang si descendent):

1 Actiunea mecanica:

– peristaltica

2. Actiunea chimica.

Bacteriile din intestinul gros au misiunea esentiala de a actiona prin intermediul fermentatiei, asupra resturilor de amidon si de celuloza, iar prin intermediul putrefactiei actioneaza asupra reziduurilor protidice.

In acesata faza are loc absorbtia elementelor asimilabile si formarea materiilor fecale, cu o eventuala producere de gaze.

 

AMESTECURI ALIMENTARE

Cand omul cavernelor pleca la vanatoare, acesta se hranea toata ziua cu fructele salbatice pe care le culegea pe parcurs. Intors la adapostul lui, consuma carnea vanatului pe care il ucisese. In perioadele dificile sau in cazul penuriei de carne, supravietuia mancand anumite radacini. Daca veti observa modul in care se hranesc animalele in stare de libertate; din sanul naturii, veti putea remarca faptul ca nici ele nu amesteca niciodata diferitele alimente pe care le consuma. Pasarile, de exemplu, mananca ramele si insectele intr-un moment al zilei, iar grauntele in altul.

Omul este singura fiinta vie care consuma alimentele dupa ce le-a amestecat. Se pare ca acesta este unul dintre motivele esentiale pentru care sufera atat de des de tulburari intestinale.
Tulburarile intestinale datorate unei digestii perturbate in mod constant stau deseori la originea unui mare numar de boli, fara ca legatura clara dintre cauza si efect sa poata fi stabilita.

Nu voi prezenta aici o analiza detaliata a tuturor combinatiilor alimentare posibile si nici nu voi arata consecintele lor eventuale, pentru fiecare caz in parte, deoarece nu constituie obiectul cartii, asa ca las aceasta sarcina unor specialisti in fiziologie.

Ma voi limita, pur si simplu, sa va ajut, pentru ca sa va faceti o idee suficient de cuprinzatoare in privinta fenomenului si pentru ca sa intelegeti mai bine anumite efecte secundare pozitive pe care le veti constata dupa punerea in aplicare a metodei de gestiune alimentara propusa in acest sit.

Cu siguranta, va amintiti una dintre recomandarile noastre: "in general, fructele nu trebuie combinate cu alt aliment".

Cand sunt asociate cu o alta hrana, fructele perturba efectiv digestia intregului si, cu aceeasi ocazie, isi pierd proprietatile benefice (vitamine etc.) pentru care au fost ingerate.

Dar pentru ca cele de mai sus sa nu ramana o afirmatie gratuita din partea mea si pentru ca, de acum cunoasteti, in mod esential, procesul de digestie, va invit sa cititi articolul urmator.

 

FRUCTE + AMIDON

Fructul care contine fructoza (monozaharida sau zahar simplu), ramane foarte putin in stomac, deoarece este digerat, aproape in intregime, de catre intestinul subtire.

In schimb, amidonul (faina, fainoase etc.) incepe sa fie metabolizat inca din cavitatea bucala, unde, multumita actiunii ptialinei, enzima din saliva, se transforma m maltoza. Apoi, sta catva timp in stomac, pentru a fi dupa aceea “digerat” complet in intestinul subtire. Se stie ca datorita maltazei (enzima din secretia pancreatica), maltoza se transforma in glucoza care este asimilata direct de sange.

Daca fructul este mancat o data cu amidonul, se produce fenomenul urmator: aciditatea fructului va distruge ptialina care, din aceasta cauza, nu-si va mai indeplini rolul de catalizator pentru amidon. In loc de a trece direct in intestin, fructul va ramane impreuna cu amidonul in stomac. Caldura si umiditatea de aici vor face ca fructul – care contine un zahar simplu – sa inceapa sa fermenteze. Aceasta fermentatie va continua in intestin, antrenand-o si pe cea a amidonului, care, in ciuda actiunii amilazei (alta enzima din secretia pancreatica), nu se va transforma decat foarte putin in maltoza (si apoi in glucoza). Amidonul neprelucrat va incepe, la randul sau, sa fermenteze pana in colon.

Consecintele tuturor acestor fenomene:

– balonare,
– gaze,
– iritatia intestinelor,

– deteriorarea vitaminelor din fruct,

– risc de constipatie etc.

 

ABUZ DE GRASIMI

Cand mancarea patrunde in stomac, orificul sau de iesire, pilorul, se inchide pentru a-i lasa digestiei timp sa se desfasoare in liniste. Deschiderea pilorului va avea loc cu atat mai tarziu, cu cat masa a fost mai bogata in lipide. Astfel, uneori va fi nevoie de 5-7 ore pentru ca o mancare prea bogata in grasimi sa fie digerata, ceea ce poate genera o senzatie de greutate neplacuta.

Iata aici un motiv in plus pentru ca sa nu ne coplesim alimentatia cu grasimi inutile. De aceea, va trebui sa alegem cat mai des posibil modurile de preparare care nu necesita un aport de grasimi. Putem pregati alimentele fara a utiliza sistematic uleiul sau margarina. Cat despre unt, sa ne reamintim ca nu trebuie niciodata incins, deoarece se formeaza rapid acroleina, o substanta cancerigena.

A-ti alege glucidele nu inseamna sa le compensezi cu un consum excesiv de lipide; trebuie sa folositi alternativa pe care o constituie fibrele.

Este necesar sa fiti constienti ca multe alimente contin grasimi ascunse (pesmeti, prajituri, biscuiti etc.) care, asociate cu glucidele rele, nu cer altceva decat sa fie stocate.

FRUCTE + PROTEINE

Prima faza a digestiei proteinelor are loc in stomac, datorita rolului activ al enzimei numita pepsina, care se dezvolta in mediul acid creat de sucurile gastrice.

Ati fi indreptatiti sa credeti ca, daca pepsina nu se dezvolta decat in mediul acid, atunci ingestia fructelor acide ar trebui sa fie in armonic cu proteinele. Ei bine, nu este deloc asa! Pentru ca, de, indata ce aciditatea proprie fructului se dezvolta in cavitatea bucala, se petrece o perturbare a conditiilor de elaborare a pepsinei, a carei secretie este oprita.

Prin urmare, daca fructele si proteinele sunt ingerate impreuna, fructul (ca si in primul exemplu) va fi imobilizat – si mai mult timp decat cu amidonul – in stomac, unde va fermenta. In absenta pepsinei, stomacul nu va incepe digerarea proteinelor si, ca urmare a acestei insuficiente metabolizari, ele vor intra – o data ajunse in intestinul gros – intr-o putrefactie anormala, ale carei reziduuri toxice vor trebui sa fie eliminate de catre organism.

Una dintre regulile de baza ale metodei de alimentatie expuse in acest sit (al carei obiectiv este pierderea kilogramelor excedentare si pastrarea pentru totdeauna a greutatii ideale) este aceasta: evitati sa mancati glucidele rele impreuna cu carnea (proteine + lipide).

Eu insumi am suferit, mai multe zeci de ani, de tulburari gastrointestinale. Pentru asta, am mers la cei mai mari specialisti din tara. De fiecare data, am iesit din cabinetul lor cu o lista impresionanta de medicamente care nu numai ca nu-mi aduceau nici o ameliorare, dar unele imi provocau efecte secundare mai rele decat boala de care sufeream.

Interlocutorii mei, la care imi fixam cu multe luni inainte o consultatie, erau foarte incurcati cand le explicam ca imi cadea |parul de la optsprezece ani, in timp ce in familia mea nu avusese nimeni chelie, si – mai ales – ca, imediat cum incepeam sa beau |sau sa mananc, transpiram din abundenta in cap.
In cele din urma, am renuntat sa mai gasesc o solutie, atat de enigmatica era problema mea pentru domnii de la Facultate. Cu putina vointa si multa filosofie ajungi sa te obisnuiesti cu toate. Dar apoi, ca prin farmec, simptomele acestea au disparut subit acum cativa ani. Stiti de ce?

De-abia mai tarziu, atunci cand am studiat in profunzime nutritia, spre marea mea uimire, am facut legatura dintre noile reguli de alimentatie pe care le adoptasem si disparitia totala a relelor de care suferisem.

Pe de alta parte, din cea mai frageda copilarie, sufeream de angina cronica. Cel mai mic curent, cea mai mica diferenta de temperatura erau invariabil urmate de o angina. Nu trecea nici o luna din an, fara ca gatul sa nu-mi dea de lucru.

Fiind putin cam alergic la penicilina, recurgeam, in mod obligatoriu, la medicamente mai putin eficace si, in special, la leacurile babesti.

Trebuie sa fi avut vreo zece-doisprezece ani cand, intr-o minunata zi de vara, in timp ce zaceam in fundul patului, un batran medic de tara mi-a spus, varandu-mi degetele lui groase in gura: “Cel mai bun leac al anginei este sa mananci branza camembert bine facuta si sa-ti clatesti gatul din abundenta cu Bordeaux vechi”.

Am ciulit bine urechile la vorbele lui. Colegii mei din studentie isi mai amintesc, cu siguranta, ca nu plecam la drum decat rareori fara branza si sticla mea de vin rosu. Era un medicament cu adevarat eficace.  Si, cu toate ca Asigurarile sociale nu mi l-au rambursat placerea tratamentului a fost, la urma urmei, o compensatie acceptabila.

La foarte scurta vreme dupa ce incepusem sa aplic cu seriozitate principiile alimentare care fac obiectul acestui sit, cei din jur au observat ca nu mai avusesem de multa vreme angina. Dar era inca prea devreme ca sa fac o legatura intre cauze si efect.

La cativa ani dupa aceea, pentru mine devenise evident faptul ca angina cronica imi disparuse complet, ceea ce nu inseamna – dupa cum ati inteles – ca branza camembert si vechiul Bordeaux au fost lasate pentru totdeauna in dulapul cu medicamente.

Principii Montignac

Iata si cateva principii ale dl. Montignac, dintre care unul va va soca:
1.Teoria caloriilor este neadevarata.
2.Proastele obisnuinte alimentare.
3.Deosebirea grasimilor binefacatoare de cele daunatoare.
4.Trebuie sa ne imbogatim alimentatia cu fibre-fructe, legume verzi, legume uscate si paine integrala.
Clasificarea alimentelor:

A.Proteine
-de origine animala din carne, peste,branza,oua, lapte
-de origine vegetala din soia,migdale,alune,cereale integrale si unele leguminoase
B.Glucidele sau hidratii de carbon
- Glucide rele: zaharul de masa, faina alba, orezul alb, alcoolul, cartoful si porumbul
- Glucide bune: fructele, legumele, cerealele integrale

C. Lipidele
-de origine animala: carne, peste, unt, branza, smantana proaspata
-de origine vegetala: uleiul de arahide, margarina s.a.

Regimul Montignac are doua faze,va scriu deocamdata despre faza 1.

Iata regulile fazei 1:
Nu amestecati niciodata glucide rele cu lipide!
Evitati toate elementele glucido-lipidice
Eliminati in totalitate zaharul din alimentatie
Nu mancati decat faina integrala.
Uitati de cartofi, in special cei prajiti.
Uitati de orezul alb. Mancati numai orez integral.
Renuntati deocamdata la alcool,sub toate formele lui.
Evitati cafeaua, obisnuiti-va sa beti decofeinizata.
Nu sariti niciodata peste o masa.
Limitati consumul de lipide rele.
Incercati sa beti cat mai putin in timp ce mancati, pentru a evita diluarea sucurilor gastrice.
Nu mancati in graba.
Preparati-va singuri sucurile de fructe. Evitati bauturile acidulate si sucurile fabricate industrial ce contin zahar.
Asteptati 3 ore dupa o masa glucidica inainte de a ingera lipide.
Asteptati 5 ore dupa o masa lipidica pentru a ingera glucide.
Mancati multe fibre alimentare-salata,legume verzi,fructe.

Consumati fructele cu cel putin o jumatate de ora inaintea unei mese principale.

LIPIDELE:carne,mezeluri,pasare,iepure,peste,crab,ou,branzeturi,uleiuri,margarine.

GLUCIDELE BUNE:cereale brute,faina nerafinata,paine integrala,orez integral,germeni de grau,paste din faina integrala,linte,fructe,telina,nap,germeni de soia, vinete, dovlecei, castraveti, rosii, ridichi, ciupercile, varza, conopida, fasolea verde, praz, ardei gras, spanac, alata verde, mazare uscata, fasole sucata, ciocolata cu minim 60 % cacao.

Alimentele glucido-lipidice sunt preferabil de evitat in faza 1,singurul permis fiind iaurtul.

FRUCTE:cu cel putin o jumatate de ora inainte de masa.

MIC DEJUN GLUCIDIC:cereale integrale, paine integrala, branza cu 0 % grasime, lapte degresat, cafea decofeinizata, orez integral, castraveti, vinete, dovlecei, rosii, ciuperci, varza alba, salata verde, ardei gras, conopida s.a.

MIC DEJUN PROTEINO-LIPIDIC: oua, sunca, branza, smantana(o lingura), mezeluri, peste

PRANZ: cruditati, peste, carne, salta, branza, oua, mezeluri, rosii, castraveti, conopida, vinete, varza, ardei gras, ciuperci, ceapa, usturoi, maioneza(facuta in casa), dovlecei s.a.

CINA PROTEINO-LIPIDICA - la fel ca pranzul+un iaurt cu 0 % grasime.

CINA GLUCIDICA: fara grasimi (nu sunt permise untul,maioneza,smantana) si se poate consuma orez integral, salata, legume.

Nu exista interdictii cantitative,insa nu depasiti totusi limitele normale.

O sa vi se para greu la inceput deoarece ca lista cu alimente trebuie invatata pe dinafara,dar eu dupa doua zile nu mai am probleme.

Mezelurile nu trebuie sa contina amidon sau zahar!

Nu e asa de greu cum pare si cu acest regim nu veti avea niciodata senzatia de foame.

In general, din ce am aflat de la persoane care tin regimul, se dau jos 4 kg in prima saptamana, iar dupa aceea cate un kg pe saptamana, insa nu e o regula, se poate slabi si mai mult.

Chiar daca va veti abate de la regim, puteti face acest lucru, cu moderatie, adica o data, de doua ori pe saptamana.
Continuati sa nu amestecati glucidele rele cu lipidele. Daca sunteti constransi, incercati sa nu le absorbiti decat in cantitate minima, insotindu-le cu multe fibre (de exemplu, salata).
Nu mancati niciodata nici zahar bucati, nici tos, nici miere, nici dulceata, nici bomboane, Folositi, in continuare, zaharina daca este necesar.
Nu mancati deloc – sau doar in cazuri exceptionale – fainoase (exceptie fac orezul neprelucrat sau salbatic, pastele complete si legumele uscate).
Continuati sa nu mancati paine la pranz si la cina. Nu mancati decat la micul dejun paine neagra sau integrala.
Feriti-va de sosuri. Asigurati-va ca nu contin faina.
Inlocuiti de fiecare data, cand este posibil, untul cu margarina de floarea-soarelui (in special la micul dejun).
Nu consumati decat lapte degresat.
Mancati mai ales peste si preferati lipidele “bune”, pentru a preveni bolile cardio-vasculare.
Fiti atenti la deserturi. Nu mancati decat capsuni, zmeura si mure.
Mancati cu moderatie ciocolata, inghetata (de fructe) si frisca.
Evitati, pe cat posibil, prajiturile pe baza de faina, grasimi si zahar.
Alegeti mai degraba spumele de fructe cu oua sau cremele cu zahar putin (lapte de pasare, crema englezeasca).
Beti cat mai putin la masa.
Nu beti niciodata bauturi alcoolice pe stomacul gol.
Evitati sa beti aperitive si digestive. Acestea nu trebuie sa fie baute decat in mod cu totul exceptional.
Beti, de preferinta, sampanie si vin, ca aperitiv, dar mancati in prealabil cruditati, branza, mezeluri sau bucatele de crab.
La masa, beti de preferinta apa (nu gazoasa) sau vin (nu mai mult de o jumatate de litru pe zi).
Nu beti apa, duca beti vin.
Beti apa in rastimpul dintre mese (circa un litru si jumatate pe zi).
Asteptati sa mancati suficient, inainte de a incepe sa beti vin.
Nu beti niciodata bauturi acidulate, cola si limonade.
Continuati sa beti numai cafea decofeinizata ori cafea si ceai slabe.
Repartizati-va in mod echilibrat abaterile, pe parcursul mai multor mese.
MANCATI FRUCTELE PE STOMACUL GOL
REGASITI-VA ABDOMENUL PLAT
Daca abdomenul va este umflat, daca sunteti balonati in permanenta, va sfatuiesc – pentru a va regasi pantecul plat de la optsprezece ani 2 sa puneti in practica urmatoarele reguli:
– mancati fructele exclusiv pe stomacul gol,
– nu amestecati niciodata proteino-lipidele cu glucidele,
– nu beti niciodata bauturi gazoase (bere, apa minerala, sucuri etc.),
– faceti putina gimnastica abdominala pentru a va intari muschii (1/4 ora in fiecare dimineata),
– combateti constipatia mancand paine integrala, completa sau cu tarate si multe fibre alimentare,
– in sfarsit practicati relaxarea organismului.

Regimul Montignac

Este un regim care are ca baza combinarea alimentelor astfel incat sa slabiti, adica nu combinati glucide cu lipide ( stiti ce sunt, da?)
Dimineata mancati:
- fulgi de cereale (nu porumb) fara zahar, cu lapte/iaurt cu 0% grasime SAU
- oua facute cum vrei, inclusiv cu grasime, branza, cascaval, mezeluri, legume ( castraveti, rosii) cat vrei dar FARA pic de paine SAU
-paine neagra sau de secara cu iaurt 0% grasimi

La pranz:
-carne de orice fel, NU ficat, cu orice salata, branza, mezeluri, legume

Seara:
- la fel la la pranz

Toate se pot manca in ce cantitate doriti.

Daca vreti sa mancati fructe le mancati dimineata pe stomacul gol si puteti sa luati micul dejun la jumatate de ora dupa aceia.. sau le mancati la minim 4 ore dupa pranz/cina.
NU aveti voie: porumb, morcov, orez, paste, zahar, banane

Regimul Scarsdale

In continuare veti gasi tabelul cu alimente pentru fiecare zi a saptamanii pentru regimul Scarsdale. Nu este recomandabil sa incepeti aceasta dieta daca aveti probleme de sanatate sau sunteti insarcinata.
Cel care a creat acest program este Herman Tarnower, practicant al medicinei de peste 40 de ani, iar acum 19 ani a infiintat "Scarsdale Medical Center". In toti acesti ani, Herman a studiat nenumarate diete, cu defectele si reusitele lor, pana cand a ajuns la acest program de nutritie "suportabil, sigur, satisfacator si deloc complicat". Programul dureaza doar 14 zile si poate fi inceput in orice zi a saptamanii cu meniul din ziua respectiva. Pentru o cat mai mare eficienta, el trebuie tinut exact asa cum este scris. In felul acesta, va puteti obisnui cu un program sanatos de nutritie care sa va ajute sa va mentineti greutatea corporala dorita pe o cat mai mare perioada de timp.
Programul Scarsdale de 14 zile:
Micul dejun valabil pentru fiecare zi din saptamana:
- o jumatate de grapefruit; daca nu aveti la dispozitie, puteti inlocui cu o jumatate de cana de ananas taiat bucati sau o jumatate de mango, sau o felie potrivita de pepene galben;
- o felie de paine integrala, fara unt;
- cafea sau ceai fara zahar, lapte, frisca sau miere.
Nota:
- este recomandat sa gatiti mancarea cu diferite condimente, plante, ceapa, patrunjel;
- puteti folosi sare, sosuri usoare, ketchup, chili si mustar;
- nu sunt permise: graul, mazarea, cartofii, lintea;
- daca nu este indicata cantitatea unui aliment, el poate fi consumat in orice cantitate;
- mancati atat cat sa vs simtiti satula si nu umflata.

Luni

Pranz:
- felii de carne rece asortate la alegere: porc, pui, curcan;
- rosii taiate, fierte sau inabusite;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).
Cina:
- orice fel de peste sau fructe de mare;
- salata asortata din legume si verdeturi dupa preferinta;
- o felie de paine integrala toast;
- grapefruit;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).

Marti

Pranz:
- salata de fructe, orice combinatie de fructe;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).
Cina:
- carne slaba la gratar;
- rosii, salata verde, telina, masline, varza de Bruxelles sau castraveti;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).

Miercuri

Pranz:
- salata de ton sau de somon cu ulei si lamaie;
- grapefruit sau pepene galben;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).
Cina:
- friptura de miel fara grasime; se poate inlocui cu peste, fructe de mare, pui sau curcan, sau proteine vegetale;
- salata de rosii, castraveti, telina si salata verde;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).

Joi

Pranz:
- doua oua de orice fel (a nu se folosi grasime la gatit);
- branza da vaca, fara grasime;
- rosii taiate sau inabusite, sau putina fasole;
- o felie de paine integrala toast;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).
Cina:
- pui inabusit sau la gratar (fara grasime si fara piele);
- cat mai mult spanac, ardei verde, fasole;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).

Vineri

Pranz:
- cateva felii asortate de branzeturi;
- spanac, cat vrei;
- o felie de paine integrala toast;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).
Cina:
- orice fel de peste;
- salata asortata din legume proaspete;
- o felie de paine integrala toast;
- cafea, ceai, apa minerala sau plata.

Sambata

Pranz:
- salata de fructe, cat vrei;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).
Cina:
- friptura de pui sau curcan la gratar;
- salata de rosii si salata verde;
- grapefruit;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).

Duminica

Pranz:
- carne de pui sau curcan la gratar (rece sau cald);
- rosii, morcovi, varza gatita, broccoli sau conopida;
- grapefruit;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).
Cina:
- carne de vitel fiarta, fara grasime;
- salata de telina, castraveti, salata verde, rosii (taiate sau gatite);
- varza de Bruxelles;
- cafea, ceai, apa (minerala, plata).
La alegere, puteti inlocui masa de pranz din orice zi, cu urmatorul meniu:
- o jumatate de cana de branza slaba sau telemea de vaca, amestecata cu o lingura de smantana slaba;
- fructe taiate cate doresti;
- 6 nuci pisate si presarate peste fructe;
- cafea, ceai, sucuri dietetice, fara zahar.
In a doua saptamana de dieta se repeta acelasi meniu din fiecare zi. Daca dupa cele doua saptamani de dieta, inca mai ai nevoie sa slabesti, trebuie sa faci o pauza de mentinere de doua saptamani si abia dupa aceea sa reiei programul Scarsdale.
Reguli de baza in timpul dietei:
- mananca exact ceea ce scrie in meniu. Nu face inlocuiri;
- nu bea nici un fel de bautura alcoolica;
- intre mese poti manca doar morcovi si telina, in ce cantitate doresti;
- singurele bauturi permise sunt: cafeaua obisnuita sau decofeinizata, ceaiul, apa minerala cu lamaie (daca vrei) si sucurile dietetice, in orice cantitate;
- prepara toate salatele fara ulei, fara maioneza sau alte sosuri. Foloseste doar lamaie si otet sau sos de mustar cu otet;
- manaca legume (exceptand graul, mazarea, cartofii, lintea), fara unt, margarina sau alte grasimi; se poate folosi doar lamaie;
- toata carnea trebuie sa fie foarte slaba; indeparteaza orice fel de grasime inainte de a o manca, inclusiv pielea la pui si curcan;
- nu este necesar sa manaci tot ce scrie pe lista, dar nu adauga si nu schimba nimic. Incearca sa mananci intre 850 si 1000 de calorii pe zi in timpul dietei si intre 1000 si 1200 de calorii pe zi in perioada de mentinere;
- nu-ti incarcati niciodata prea tare stomacul. Cand te simti satula, opreste-te;
- nu tine dieta mai mult de 14 zile.
Succes!